Goremîchin v. Republica Moldova – nr. 30921/10 

Hotărârea din 5.6.2018 [Secţia a II-a]

  

Articolul 3

Tratament degradant

Tratament inuman

 

Articolul 5

Dreptul la libertate și la siguranță

Articolul 5-1

Privare de libertate

 

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Articolul 6-1

Acuzaţie în materie penală

Proces echitabil

 

Articolul 13

Dreptul la un recurs efectiv

 

Admiterea spre examinare a unui recurs declarat peste termen, privarea de libertate și condițiile inumane și degradante de detenție - încălcare

 

În fapt:

Reclamantul Valeriu Goremîchin este născut în 1967 și locuiește în Chișinău.

 A.   Arestul preventiv și detenția reclamantului.

Pe 23 iulie 2007 Judecătoria Râșcani a dispus arestarea sa pentru 30 de zile, fiind acuzat de furt, luare de ostatici și șantaj pe teritoriul Ucrainei, în perioada anilor 1997 și 1998. Reclamantul, în perioada de referință, se afla în Bruxxeles, Belgia.

Pe 18 noiembrie 2008, la solicitarea autorităților moldovene reclamantul a fost reţinut în Bruxelles și plasat în detenție până la extrădarea sa în Republica Moldova.

Pe 5 octombrie 2009 reclamantul a fost extrădat în Moldova, fiind adus în fața unui judecător (Judecătoria Centru) care a dispus arestarea sa preventivă.

Pe 25 decembrie 2009 Curtea de Apel Chișinău a prelungit termenul de arest preventiv pentru încă 90 zile.

Ulterior, termenul de arest era prelungit la fiecare 3 luni, fiind invocate, de fiecare dată, aceleaşi motive: că este un caz excepţional, că este o suspiciune rezonabilă că ar fi comis o infracţiune care se pedepseşte cu închisoare, că cazul era complex şi că eliberarea lui ar fi periclitat ancheta, că ar putea influența martorii și victimele, etc.

Pe 20 mai 2010, reclamantul a formulat o cerere de habeas corpus, solicitând înlocuirea măsurii preventive de arest cu alta non-privativă de libertate. Avocatul reclamantului a depus plângere invocând imposibilitatea consultării clientului în timpul ședinței de judecată şi refuzul grefei instanţei de a-i elibera copii din dosar. Pe 17 iunie 2010, Curtea de Apel a respins cererile avocatului și pe 21 iunie 2010 a fost prelungit mandatul de arest pe numele reclamantului pentru încă 90 de zile, invocându-se aceleași motive ca și anterior.

Pe 22 februarie 2012 Curtea de Apel Bălți, ca instanță de fond, a achitat reclamantul și a dispus eliberarea lui din detenție, indicând că decizia putea fi contestată în termen de 15 zile.

Pe 6 aprilie 2012, Procuratura a declarat recurs împotriva sentinţei din 22 februarie 2012. Reclamantul a invocat că recursul a fost depus peste termen. Cu toate acestea, pe 21 decembrie 2012, Curtea Supremă de Justiție a examinat cauza, fără însă a da răspuns la obiecțiile reclamantului că recursul a fost declarat peste termen.

Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani din 30 decembrie 2015 reclamantul a fost găsit vinovat, însă cauza a fost încetată din motivul expirării termenului de prescripţiei. 

 B. Condițiile de detenție

Reclamantul s-a aflat în detenție în izolatorul Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate în perioada 5 octombrie 2009 – 23 octombrie 2009, fiind plasat într-o celula din subsol cu suprafața totala de 3 m², fără pat, scaun şi alte facilităţi, unde era nevoit să doarmă pe podea de beton, utilizând o găleată pe post de veceu, nu avea plimbări zilnice în afara celulei, era hrănit o dată pe zi şi a beneficiat de duş o singură dată în acea perioadă.

Ulterior, pe 23 octombrie 2009 reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 13, la fel, fiind deţinut în condiții inumane și degradante.

Pe 5 decembrie 2010 reclamantul a fost transferat din Penitenciarul nr. 13 din Chişinău în Penitenciarul nr. 11 din Bălți, fiind deţinut până la achitarea sa de către Curtea de Apel Bălți pe 22 februarie 2012. Reclamantul a invocat că a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi în Penitenciarul nr. 11 din Bălți.

Pe 30 decembrie 2010, reclamantul a depus o plângere la Procuratură invocând relele condiții de detenție.

Pe 20 ianuarie 2011 Procuratura Bălţi a recunoscut existenţa condiţiilor de detenţie inumane şi degradante în Penitenciarul nr. 11 din Bălți.

 

 

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție

Curtea a notat că afirmațiile reclamantului privind relele condiții de detenție în Penitenciarul nr. 11 sunt întemeiate, faptele fiind recunoscute şi de Procuratura Bălţi. Referitor la condițiile de detenție în Penitenciarul nr. 13, Curtea a reamintit că le-a constatat ca fiind contrare articolului 3 din Convenție în numeroase hotărâri (a se vedea, Hadji v. Moldova, nr. 32844/07 și 41378/07, § 20, 14 februarie 2012, Silvestru v. Republica Moldova, nr 28173/10, 13 ianuarie 2015, Pisaroglu v. Republica Moldova, nr. 21061/11, 3 martie 2015).

Astfel, Curtea a considerat că suferinţele reclamantului în timpul detenției sale în Penitenciarul nr. 11 și 13 au depășit nivelul inevitabil al dificultăților inerente detenției și au atins pragul de severitate prevăzut de articolul 3 din Convenție. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție.

 

Cu privire la încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție

Curtea a reamintit că a examinat o plângere identică în cauza Savca și a constatat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție din cauza faptului că legislația pe baza căreia reclamantul a fost deținut nu a fost suficient de clară și previzibilă în aplicarea sa și, prin urmare, nu îndeplinea cerința de „legalitate".

Întrucât nu sunt motive pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față, Curtea a concluzionat că în prezenta cauză a fost încălcat și articolul 5 § 1 din Convenție. Având în vedere cele expuse, Curtea nu a considerat necesară examinarea separată a plângerilor în temeiul articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenție.

 

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție

Curtea a notat că în sentința Curții de Apel Bălți din 22 februarie 2012 era indicat în mod expres faptul că aceasta putea fi atacată la Curtea Supremă de Justiție în termen de 15 zile, ceea ce era în concordanță cu articolul 439 din Codul de procedură penală.

Curtea a notat că Hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2012, la care s-a făcut referire, prevede posibilitatea de a introduce un recurs în chestiuni de drept în situația în care nu s-a făcut uz de posibilitatea depunerii unui apel ordinar. Mai mult decât atât, Curtea a notat că hotărârea explicativă a fost adoptată la 10 luni de la pronunțarea sentinţei Curții de Apel Bălți și chiar la 3 zile de la pronunțarea deciziei Curții Supreme, în cauza reclamantului. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție.

 

 

Cu privire la încălcarea articolului 13 din Convenție

Curtea a reiterat că a examinat de numeroase ori chestiunea căilor de atac naţionale, în ceea ce privește condițiile de detenție în Moldova. Prezenta cauză nu constituie o excepție. Prin urmare, Curtea a considerat că nu s-a demonstrat că au existat remedii eficiente în ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 3. Astfel, Curtea a concluzionat că a fost încălcat articolul 13 din Convenție.

 

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 15 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1 500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

 

Concluzie: încălcarea articolului 3, 5 § 1, 6 § 1 și 13 din Convenție (unanimitate).

  

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Goremîchin v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă