Sultan v. Republica Moldova – nr. 17047/07 

Hotărârea din 5.6.2018 [Secţia a II-a]

 

Articolul 6

Proceduri civile

 

Articolul 6-1

Accesul la un tribunal

 

Privarea de dreptul de acces la un tribunal prin restituirea cererii de recurs, fără examinare - încălcare

 

Pe 28 martie 2007, reclamantul Alexei Sultan a sesizat Curtea, invocând încălcarea articolului 6 din Convenție, accesul la un tribunal, dat fiind refuzul Curții Supreme de Justiție de a examina recursul său.

 

În fapt:

Reclamantul Alexei Sultan este născut în 1960 și locuiește în Holercani.

La o data nespecificată, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva Primăriei şi Consiliului local Holercani cu privire la încasarea salariului restant, a prejudiciului material și moral, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 5 mai 2006 s-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată. Instanţa a indicat că hotărârea este susceptibilă de apel, reclamantul contestând-o.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 5 septembrie 2006 a fost respins apelul ca fiind neîntemeiat, indicând că decizia poate fi atacată cu recurs. Pe 3 noiembrie 2006 reclamantul a depus recurs la Curtea Supremă de Justiție.

Prin scrisoarea Curţii Supreme de Justiție din 7 noiembrie 2006 recursul reclamantului a fost restituit fără examinare, informându-l că Curtea de Apel a examinat cauza în ordine de recurs şi că decizia acesteia a devenit irevocabilă din momentul pronunțării, în conformitate cu articolul 421 din Codul de procedură civilă. Scrisoarea era semnată de către vicepreședintele Colegiului civil şi de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiție.

 

Reclamantul a invocat încălcarea articolului 6 § 1 (dreptul de acces la un tribunal) din Convenție, dat fiind restituirea de către Curtea Supremă de Justiție a recursului său, fără examinare.

 

Guvernul a invocat în fața Curții faptul neepuizării de către reclamant a căilor de atac naţionale, menţionând că după recepţionarea scrisorii Curții Supreme de Justiție din 7 noiembrie 2006 reclamantul urma în baza articolului 438 alineatul (3) din CPC să declare repetat recurs. Guvernul a menţionat că, potrivit legislației în vigoare la data faptelor, instanța avea dreptul de a restitui recursul prin scrisoare, dacă acesta nu corespundea dispozițiile legale, fără examinare prin adoptarea unei decizii. A afirmat că cererea nu a fost adus în faţa unei formațiuni judiciare a Curții Supreme de Justiție, dar că a fost semnată de către un judecător al Colegiului ca fiind o corespondență de natură administrativă și non-judiciară. Guvernul a considerat că reclamantul a avut posibilitatea să reintroducă cererea de recurs, fie să raporteze Curții Supreme de Justiție despre eroarea comisă de personalul Grefei. Guvernul a susținut că această situație a rezultat dintr-o eroare administrativă a Grefei și nu reprezintă în niciun caz o practică stabilită de către Curtea Supremă.

 

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție

Curtea a reiterat că scopul Convenției este de a proteja drepturile care nu sunt teoretice sau iluzorii, dar care sunt concrete și eficiente. În acest sens, Curtea a reamintit că articolul 6 § 1 din Convenție garantează dreptul de acces la un tribunal pentru soluționarea litigiilor civile. Curtea a menţionat că dreptul de acces la un tribunal include nu numai dreptul de a introduce o acțiune, dar și dreptul la o „soluție" juridică a litigiului. Curtea a reamintit, de asemenea, că articolul 6 din Convenție nu impune statelor contractante să înființeze curți de apel sau de recurs.

În cazul de față, Curtea a observat că cauza a fost examinată ca primă instanţă de către Judecătoria Dubăsari și în ordine de apel de către Curtea de Apel Chișinău. În continuare, Curtea a notat că, potrivit legislaţiei Republicii Moldova, reclamantul avea posibilitatea de a contesta decizia Curții de Apel și că acesta a formulat un recurs în faţa Curţii Supreme de Justiție. Curtea a reţinut că în observaţiile sale Guvernul a recunoscut că Grefa Curții Supreme de Justiție a comis o eroare restituind recursul fără ca acesta să fie examinat de către instanţa supremă.

În consecinţă, Curtea a concluzionat că omisiunea Curții Supreme de Justiție de a examina recursul sus-menționat l-a privat pe reclamant de dreptul de acces la această instanță, în vederea examinării cererii sale.

 

Curtea, ținând cont de constatarea încălcării articolului 6 § 1 nu a considerat necesară examinarea încălcării şi prin prisma articolului 13 din Convenție.

 

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 1500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1000 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

 

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (unanimitate).

 

(Judecătorii Lemmens și Bianku au formulat o opinie comună disidentă  referitor la examinarea separat a încălcării articolului 13 din Convenţie.) 

 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Sultan v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă