Apopii v. Republica Moldova – nr. 32617/16

Hotărârea din 28.6.2022 [Secția a II-a]

 

Articolul 3

Interzicerea torturii

Anchetă efectivă (aspect procedural)

Lipsa unei anchete efective cu privire la plângerile de maltratare ale reclamantului de către privaţi – încălcare

Pe 25 mai 2016, reclamantul, domnul Nicolai Apopii, a sesizat Curtea Europeană, invocând încălcarea articolului 3 din Convenție, dat fiind eșecul autorităților naționale de a desfășura o anchetă efectivă cu privire la plângerile sale de maltratare de către persoane private.

În fapt:

În noaptea dintre 3 spre 4 septembrie 2014, B. l-a prins pe reclamant în timp ce fura pește din iazul său. Potrivit reclamantului, B. și fiii săi îl loviseră până la sosirea poliției și, ulterior, B. și soția sa V., la fel i-au aplicat mai multe lovituri.

În ziua următoare, reclamantul a solicitat asistență medicală. Potrivit fișei medicale, în zilele de 4 și 6 septembrie 2014, a fost examinat de către un neurolog, un traumatolog și un chirurg, care au concluzionat că reclamantul a suferit traumatisme craniene, contuzie toracică și renală, dar fără fracturi de coaste. Pe 9 septembrie 2014, o expertiză medico-legală, dispusă de organul de urmărire penală, a constatat în jur de opt vânătăi de diferite dimensiuni la nivelul brațului stâng, umărului, gâtului și pieptului (cele mai mari fiind localizate pe piept, măsurând 7 cm pe 3 cm, iar pe gât, măsurând 8 cm pe 2,5 cm); și zgârieturi multiple pe față, brațe, spate, piept și fese (cea mai mare fiind localizată pe față, măsurând 8 cm pe 3 cm). Expertiza medico-legală a concluzionat că nu existau dovezi de traumatism cranian sau contuzie renală, dar că reclamantul a avut nevoie de aproximativ șase zile pentru a se recupera. Pe 30 septembrie 2014, în răspunsul oferit la întrebările procurorului, expertul criminalist a susținut că leziunile puteau fi autoprovocate.

Reclamantul s-a plâns că a fost răpit și maltratat de persoane private, inclusiv în prezența polițiștilor, însă plângerea sa a fost respinsă ca neîntemeiată pe 6 octombrie 2014. Procurorul a concluzionat că B. a acționat în mod legal atunci când îl reținuse pe reclamant în timp ce fura peștele și că doar V. îl lovise cu palma pe reclamant, fapt pe care a fost inițiată o procedură contravențională. Ordonanța procurorului a reținut că leziunile de pe corpul reclamantului puteau fi provocate de el însuşi. Pe 5 februarie 2015, a fost admisă contestația reclamantului și a fost redeschisă procedura pentru elucidarea discrepanțelor dintre declarații.

După confruntarea tuturor celor care au fost prezenți la fața locului, pe 14 iunie 2015, cauza a fost clasată din nou, din aceleași motive. Pe 29 iulie 2015, ordonanța a fost menținută de procurorul ierarhic superior. Reclamantul a contestat ambele ordonanțe, iar pe 2 decembrie 2015, Curtea de Apel Bălți a respins recursurile reclamantului.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție:

Principiile generale, privind maltratarea de către privați și obligația statului de a investiga o plângere cu privire la maltratare, au fost rezumate în cauzele Bouyid v. Belgia ([MC], nr. 23380/09, § 86, CEDO 2015) și Ceachir v. Republica Moldova (nr. 50115/06, §§ 42-55, 10 decembrie 2013).

Curtea a reținut că, în urma evenimentelor din noaptea dintre 3 spre 4 septembrie 2015, reclamantul a suferit multiple contuzii și zgârieturi la cap, gât și piept, în urma cărora a avut nevoie de cel puțin șase zile pentru a se recupera. Expertiza medico-legală a ignorat diagnosticul de traumatism cranian și contuzie toracică și renală stabilit de medicii spitalului. Cu toate acestea, dimensiunea și numărul relativ mare de vânătăi și zgârieturi, precum și amplasarea acestora pe părțile vitale ale corpului reclamantului, sunt în concordanță cu plângerile sale de atac violent asupra sa în acea noapte. Potrivit reclamantului, atacul s-a produs seara și într-un loc izolat, unde orice apel de ajutor era zadarnic; aceasta îi provocase sentimente de neputință și teamă într-o anumită măsură, diminuându-i demnitatea și având ca scop intimidarea lui (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Ceachir, citată mai sus, § 47 și Beganović v. Croația, nr. 46423/06, § 66, 25 iunie 2009, și a se compara, în ceea ce privește leziunile, Mityaginy v. Rusia, nr. 20325/06, § 49, 4 decembrie 2012, și, în ceea ce privește localizarea acestora, mutatis mutandis, Cazanbaev v. Republica Moldova, nr. 32510/09, § 48, 19 ianuarie 2016, și Caracet v. Republica Moldova, nr. 16031/10, § 42, 16 februarie 2016).

Guvernul a remarcat că leziunile au fost ușoare, dar nu a analizat amploarea lor și nu a argumentat că acestea nu au fost suficient de grave pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 3 din Convenție. În consecință, Curtea a concluzionat că tratamentul violent la care a fost supus reclamantul, în perioada 3-4 septembrie 2015, a atins nivelul minim de severitate în temeiul articolului 3 din Convenție și a impus statului pârât obligații pozitive în ​​temeiul acestei dispoziții.

Guvernul a susținut că o anchetă minuțioasă, inclusiv audierea a patru polițiști, a fost desfășurată în timpul urmăririi penale, care a concluzionat că reclamantul nu a fost maltratat, în afară de faptul că a fost lovit cu palma de V..

Curtea a observat că autoritățile naționale au inițiat cu promptitudine o urmărire penală în urma plângerilor reclamantului, audiindu-i pe toți cei prezenți la fața locului. Cu toate acestea, se pare că nu fusese intentat vreun dosar penal pentru a permite colectarea probelor (a se vedea Gasanov v. Republica Moldova, nr. 39441/09, § 53, 18 decembrie 2012 și Ciorap v. Republica Moldova (nr. 5), nr. 7232/07, § 62, 15 martie 2016).

La fel, Curtea a concluzionat că ancheta s-a concentrat în principal asupra faptului dacă reclamantul a fost maltratat în prezența polițiștilor și dacă B. a acționat în mod legal. Cu toate acestea, ancheta nu a încercat să stabilească circumstanțele în care s-au produs leziunile pe corpul reclamantului sau, în cazul în care acestea ar fi fost cauzate de acțiunile legale ale lui B., dacă utilizarea forței fusese impusă de conduita reclamantului (a se vedea, mutatis mutandis, Boris Kostadinov v. Bulgaria, nr. 61701/11, § 53, 21 ianuarie 2016).

Curtea a mai reținut că în cadrul audierii tuturor martorilor, numai B. susținuse că reclamantul și-ar fi provocat el însuși leziunile, aruncându-se în lateralul unui minivan, unde stătea în așteptarea poliției. Ordonanțele procurorului, care s-au bazat pe opinia expertului criminalist, par să sugereze că leziunile puteau fi autoprovocate, dar acestea nu reflectă nicio investigație asupra chestiunii dacă declarațiile lui B. au fost coroborate cu declarațiile altor martori sau dacă reclamantul putea el însuși să își provoace leziuni de asemenea dimensiuni pe diferite părți ale corpului său în circumstanțele descrise de B.. În același timp, reclamantul s-a plâns în mod constant că B. l-a maltratat înainte și după sosirea poliției, și a cerut în mod repetat audierea expertului criminalist, dar fără rezultat. În anul 2015, instanțele au dispus reluarea urmăririi penale pentru a elucida discrepanțele dintre declarațiile reclamantului și ale martorilor. Cu toate acestea, audierile efectuate ulterior s-au concentrat din nou pe evenimentele care au avut loc după sosirea poliției și pe legalitatea reținerii reclamantului de către B., dar nu au urmărit să elucideze modul în care au fost cauzate leziunile pe corpul reclamantului.

Curtea a considerat că circumstanțele menționate supra sunt suficiente pentru a-i permite să concluzioneze că autoritățile statului nu au desfășurat o anchetă efectivă cu privire la maltratarea reclamantului.

Prin urmare, Curtea a conchis că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție, sub aspect procedural.

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 3 din Convenție.

Având în vedere că reclamantul nu a formulat nicio pretenție cu privire la satisfacția echitabilă, Curtea nu i-a acordat nicio despăgubire în acest sens.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Apopii v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă