Crețu v. Republica Moldova – nr. 24737/15

Hotărârea din 1.2.2022 [Secţia a II-a] 

Articolul 3

Interzicerea torturii

Anchetă efectivă

Lipsa unei anchete efective cu privire la plângerile de maltratare ale reclamantului – încălcare 

Pe 7 mai 2015, reclamantul, dl Sergiu Crețu, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 3 din Convenție, date fiind relele tratamente la care a fost supus și lipsa unei anchete efective cu privire la plângerile sale de maltratare.

În fapt:

Potrivit reclamantului, pe 8 aprilie 2009, acesta împreună cu sora sa se aflau într-o stație de autobuz din centrul Chișinăului, atunci când un automobil a staționat în apropierea lor. Trei colaboratori de poliție îmbrăcați în civil au ieșit din mașină și s-au apropiat de ei, i-au răsucit mâna reclamantului și l-au forțat să intre în mașina lor.

Reclamantul a fost condus la Secția de poliție Buiucani, unde un colaborator de poliție, care a fost identificat ulterior ca fiind R.S., l-ar fi maltratat în biroul său, fracturându-i brațul.

Pe 9 aprilie 2009, a fost solicitat serviciul medical de urgență, deoarece mâna stângă a reclamantului s-a inflamat. La insistența medicilor, reclamantul a fost dus la spital, unde a suportat o intervenție chirurgicală la braț. Medicii au informat Procuratura despre cele întâmplate și despre relatările reclamantului că acesta fusese maltratat de către un colaborator de poliție.

Pe 21 aprilie 2009, în baza unui raport de expertiză medico-legală s-a constatat o fractură la brațului stâng al reclamantului, cauzată de un obiect contondent, fapt care a determinat consecințe pe termen lung asupra sănătății acestuia (mai mult de 21 de zile).

Pe 22 iulie 2009, Procuratura Centru, mun. Chișinău a refuzat să pornească urmărirea penală în baza informației primite de la Spitalul Clinic Municipal de Urgență, privind pretinsele rele tratamente aplicate față de reclamant.

Pe 3 septembrie 2009, reclamantul a depus o plângere la Procuratură, oferind detalii despre modul în care a fost maltratat. Pe 24 septembrie 2009, ordonanța procurorului din 22 iulie 2009 a fost anulată și a fost pornită urmărirea penală pe cauza dată.

Prin sentința Judecătoria Centru mun. Chișinău din 20 iunie 2011, R.S. a fost achitat, constatând că nu a fost dovedit faptul că el îl maltratase pe reclamant.

Pe 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Chișinău a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care R.S. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tortură. Pe 13 noiembrie 2012, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia și a trimis cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

Pe 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Chișinău, iarăși, a pronunțat o sentință de condamnare a lui R.S.. Pe 13 decembrie 2013, Curtea Supremă de Justiție a trimis din nou cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

Pe 13 mai 2014, Curtea de Apel Chișinău l-a recunoscut vinovat pe R.S. în săvârșirea infracțiunii de tortură.

Pe 9 decembrie 2014, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia instanței de apel și a menținut-o pe cea a primei instanțe din 20 iunie 2011. Instanța a constatat, printre altele, că organul de urmărire penală a admis erori de procedură, care au condus la inadmisibilitatea mai multor probe. În special, reclamantului i s-a cerut să recunoască din mai multe fotografii persoana care l-a maltratat, însă abia pe 19 octombrie 2009. În opinia instanței, dacă reclamantului i s-ar fi oferit posibilitatea de a identifica făptuitorul la etapa inițială a urmăririi penale, prin examinarea fotografiilor tuturor colaboratorilor prezenți la secția de poliție în noaptea respectivă, aceasta ar fi determinat o probă validă. Instanța a concluzionat că organul de urmărire penală nu a asigurat desfășurarea unei anchete efective.

Ca urmare a achitării lui R.S., a fost pornită din nou urmărirea penală în privința relelor tratamente aplicate reclamantului. Ulterior, ancheta a fost suspendată din cauza imposibilității identificării făptuitorilor.

Pe 4 aprilie 2012, reclamantului și altor presupuse victime ale evenimentelor din aprilie 2009 le-au fost acordate despăgubiri ex gratia în sumă de 7.000 MDL.

În drept:

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 3 din Convenție

Curtea a constat că pe parcursul urmăririi penale, autoritățile nu au pus la îndoială veridicitatea declarației reclamantului cu privire la maltratarea sa de către un colaborator de poliție. În timp ce instanțele au constatat neconcordanțe în declarațiile sale făcute la diferite etape ale urmăririi penale în privința lui R.S., niciuna dintre ele nu a contestat faptul că vătămarea corporală i-a fost cauzată în timpul aflării sale în custodia poliției. Mai mult decât atât, întrucât atunci când reclamantul a fost condus la Secția de poliție Buiucani nu au fost constatate leziuni corporale, se presupune că acesta era sănătos la acel moment. Câteva ore mai târziu, i-a fost rupt brațul. Astfel, Curtea a concluzionat că această vătămare i-a fost cauzată în timpul aflării sale în Secția de poliție Buiucani, mun. Chișinău.

Cu privire la ancheta în privința plângerii reclamantului privind relele tratamente aplicate în privința sa, Curtea a luat act de constatările Curții Supreme de Justiție, în special cu privire la întîrzierea în recunoașterea făptuitorului prin prezentarea fotografiilor colaboratorilor de poliție, dar şi de constatarea generală cu privire la faptul că organul de urmărire penală nu a asigurat desfășurarea unei anchete efective în privința plângerilor reclamantului.

Luând în considerare erorile constatate de către Curtea Supremă de Justiție, pe care Curtea nu are niciun motiv să le pună la îndoială, Curtea a concluzionat că ancheta cu privire la plângerile reclamantului nu a fost una efectivă.

Guvernul i-a acordat reclamantului o despăgubire ex gratia. Totuși, în lipsa unei recunoașteri exprese a încălcării drepturilor sale prevăzute de articolul 3 și a unei despăgubiri corespunzătoare în raport cu încălcarea respectivă, reclamantul poate pretinde în continuare că este victima unei încălcări a drepturilor sale garantate de articolul 3.

Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție, atât sub aspect material cât și procedural.

Concluzie: încălcarea articolului 3 din Convenție (unanimitate). 

Având în vedere că reclamantul nu a formulat nicio pretenție cu privire la satisfacția echitabilă, Curtea nu i-a acordat nicio despăgubire în acest sens.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Crețu v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă