Svernei v. Republica Moldova - nr. 42787/19

Hotărârea din 19.10.2021 [Secția a II-a]

Articolul 8

Dreptul la respectarea vieții private și de familie

Articolul 8 - 1

Respectarea vieții de familie

Eșecul autorităților naționale de a pune în aplicare măsuri adecvate pentru a-i permite să mențină legătura cu fiul său – încălcare

La 2 august 2019, reclamantul dl Igor Svernei a invocat în fața Curții încălcarea articolului 8 din Convenție, dat fiind că autorităţile au rămas inerte în faţa obstacolelor pe care le-a întâlnit acesta în exercitarea dreptului de vizită a copilului, încălcând astfel dreptul la protecția vieții sale de familie.

În fapt:

Reclamantul este tatăl unui băiat născut în aprilie 2014. Când copilul avea puțin peste două luni, mama a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat la părinții săi, în oraşul Orhei.

Reclamantul a informat Departamentul de Asistență Socială și Protecția Familiei Orhei („DASPF”) despre faptul că mama și familia acesteia nu-i permit accesul la copil.

Pe 26 ianuarie 2015, DASPF a stabilit un program de vizite, şi anume, ca reclamantul să-și viziteze fiul în prezența mamei o dată pe săptămână.

Ulterior, reclamantul a sesizat diferite autorități ale statului pentru a se plânge de nerespectarea de către mamă a graficului stabilit. Agenţii de poliţie au constatat de mai multe ori că mama crea impedimente, ultima fiind şi amendată pentru această ingerinţă.

La 25 septembrie 2015, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată împotriva mamei copilului și a DASPF pentru a o obliga, între altele, pe prima să nu împiedice contactul cu fiul său, iar pe a doua să răspundă la cererea sa de modificare a programului de vizite.

Prin hotărârea sa din 13 noiembrie 2017, Judecătoria Orhei a admis parţial acţiunea, a constatat că mama copilului crea obstacole în exercitarea de către reclamant a drepturilor sale părintești şi a obligat-o să nu împiedice sub nicio formă contactul dintre acesta și fiul ei. De asemenea, instanţa a obligat DASPF să examineze cererea reclamantului de modificare a programului de vizite.

Prin decizia sa din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a casat parțial hotărârea primei instanțe cu referire la obligarea mamei copilului de a nu crea impedimente în vizitele dintre reclamant și fiul său. Instanța de apel a considerat că dreptul de a menține legătura cu copilul ar putea fi limitat în interesele copilului și a invocat că instanța nu poate obliga în mod absolut un părinte să nu împiedice contactul cu celălalt părinte.

Prin decizia sa irevocabilă din 6 februarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel din 13 septembrie 2018.

Printr-o decizie din 20 iulie 2020, DASPF a modificat programul de vizite stabilit prin decizia sa din 26 ianuarie 2015.  

În cadrul examinării unei alte proceduri, prin hotărârea Judecătoriei Chişinău din 21 mai 2018 a fost acordată mamei custodia copilului, motivându-se, printre altele, pe seama comportamentului agresiv al reclamantului în trecut.

Printr-o decizie din 27 octombrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărârea, constatând, printre altele, că obstacolele create de mamă în exercitarea de către reclamant a dreptului său de acces au fost consecința directă a comportamentului său agresiv, care se confirma prin diverse probe.

Instanţa a clarificat că dreptul reclamantului de a-și vedea fiul nu era neapărat limitat, doar că reclamantul trebuia să-și schimbe comportamentul pentru a stabili o relație armonioasă cu copilul.

Pe 26 mai 2021, Curtea Supremă de Justiție a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel din 27 octombrie 2020.

În drept:

Curtea a făcut trimitere la principiile aplicabile în această materie în modul enunțat, e.g., în hotărârea Giorgioni v. Italia (nr. 43299/12, §§ 62-64, 15 septembrie 2016) și Endrizzi v. Italia (nr.71660/14, §§ 46-51, 23 martie 2017).

Curtea a reţinut că autoritatea de asistenţă socială a stabilit condițiile dreptului de acces al reclamantului și că părțile sunt de acord că acesta din urmă a avut doar sporadic posibilitatea de a-și exercita acest drept datorită, în special, relațiilor foarte încordate cu fosta sa parteneră. De asemenea, Curtea nu a putut ignora concluzia judecătorilor naționali că aceste tensiuni au fost cauzate direct de comportamentul agresiv al reclamantului și a constatat că nimic din dosar nu îi permite să afirme că această concluzie este vădit iraţională.

În această privință, Curtea a reamintit că articolul 8 din Convenție nu poate autoriza un părinte să ia măsuri care prejudiciază sănătatea și dezvoltarea copilului (a se vedea Endrizzi, § 51). Cu toate acestea, ea a reiterat faptul că numai circumstanțele deosebit de excepționale pot conduce la o rupere a legăturii de familie și că trebuie depuse toate eforturile pentru a menține relațiile personale și, dacă este necesar, atunci când va veni momentul, pentru a "reconstitui" familia (a se vedea Jansen v. Norvegia, nr. 2822/16, § 93, 6 septembrie 2018, precum și cazurile citate în aceasta). Cu toate acestea, Curtea a constatat că instanțele naționale, care sunt, în principiu, mai în măsură să efectueze o astfel de apreciere, au considerat că reclamantul avea în continuare dreptul de a-și vedea fiul, cu condiția să-şi schimbe comportamentul. Aceasta a subliniat, de asemenea, că nu reiese din probele care sunt prezentate că prezenta cauză a fost o chestiune de privare a reclamantului de drepturile sale părintești sau că mama copilului a contestat programul vizitelor stabilit de serviciile sociale.

În aceste condiții, revine Curții sarcina de a stabili dacă pentru a facilita vizitele, autoritățile statului au luat toate măsurile necesare, care le-ar putea fi solicitate în mod rezonabil, pentru a menține legăturile dintre reclamant și fiul său.

Curtea a considerat că măsurile adoptate de autoritățile moldovenești au fost insuficiente. Cei din urmă, desigur, s-au confruntat cu o situație dificilă, dar asta nu i-a scutit de obligația de a pune în aplicare toate mijloacele de natură să permită menținerea legăturii familiale (Giorgioni, citată mai sus, § 74). Curtea a reținut în special că instanțele, fiind informate de către reclamant cu privire la dificultățile pe care le întâmpina, nu au luat singure măsuri adecvate pentru a crea condițiile necesare pentru realizarea deplină a dreptului de vizită al acestuia din urmă. Ea a constatat că instanțele de judecată naționale ar fi putut să oblige serviciile de asistență socială să se implice activ sau să solicite asistența specialiștilor pentru a facilita contactele dintre reclamant și fiul său. De asemenea, ar fi putut fi luată în considerare posibilitatea unor întâlniri într-un mediu neutru, în prezența serviciilor de asistenţă socială.

Curtea și-a reiterat poziția cu referire la sarcina fiecărui stat contractant de adoptare a unui cadru juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin în baza articolului 8 din Convenție. De asemenea, ea a reiterat importanța medierii civile în sistemul judiciar național în scopul cooperării părților în litigiu (M.K. v. Grecia, nr.51312 / 16, § 78, 1 februarie 2018 și cauzele citate aici).

Curtea a observat că singura măsură dispusă de instanțe, obligarea serviciilor sociale să răspundă cererii reclamantului de modificare a programului de vizite, a fost pusă în aplicare cu o întârziere considerabilă.

În cele din urmă, Curtea a concluzionat că autoritățile naționale nu au depus diligența necesară pentru respectarea obligațiilor lor pozitive care decurg din articolul 8 din Convenție (comparați cu Pisică v. Republica Moldova, nr 23641/17, § 80, 29 octombrie 2019).

Prin urmare, Curtea a constatat că dreptul reclamantului la respectarea vieții de familie nu a fost protejat efectiv.

În consecință, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție.

Concluzie (unanimitate):  încălcarea articolului 8 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 4500 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Svernei v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

                                                                                       Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă