Ialtexgal Aurica S.A. v. Republica Moldova – nr. 16000/10

Hotărârea din 16.2.2021 [Secţia a II-a] 

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Procedurile civile

Articolul 6-1

Termen rezonabil

Durata excesivă de examinare a cauzei şi acordarea unei despăgubiri insuficiente pentru constatarea încălcării dreptului la judecare în „termen rezonabil”– încălcare

Pe 11 martie 2010, reclamanta, compania Ialtexgal Aurica S.A., a invocat în faţa Curţii încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, dată fiind durata excesivă de examinare a procedurilor în fața primei instanțe, care era incompatibilă cu cerința „unui termen rezonabil”. De asemenea, compania reclamantă s-a plâns în baza articolului 13 din Convenție, invocând lipsa unui remediu efectiv.

În fapt:

Compania reclamantă a fost implicată în proceduri civile cu o altă companie, care au fost iniţiate pe 28 aprilie 2006 și s-au încheiat pe 3 decembrie 2014.

Pe 20 decembrie 2011, compania reclamantă a inițiat proceduri împotriva Ministerului Finanțelor în baza Legii nr. 87, solicitând despăgubiri pentru durata excesivă a procedurilor.

Printr-o hotărâre definitivă a Curții Supreme de Justiție din 18 iulie 2012, s-a constatat că, deși compania reclamantă era responsabilă pentru o mare parte de amânări, procedurile care erau încă pendinte în fața primei instanțe la acel moment, timp de peste șase ani, erau excesiv de lungi și au încălcat drepturile reclamantei garantate de articolul 6 din Convenție. Companiei reclamante i s-au acordat despăgubiri în valoare de 5.000 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a aproximativ 329 euro (EUR) la acel moment).

În drept:

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție:

Curtea a notat că instanțele naționale au constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție din cauza duratei excesive a procedurii în fața primei instanțe și nu vede niciun motiv să nu fie de acord cu această constatare. Curtea a constatat, de asemenea, că instanțele naționale i-au acordat companiei reclamante despăgubiri pentru prejudiciul moral și consideră că problema principală este să determine dacă suma acordată este proporțională cu prejudiciul suferit de către aceasta. Curtea a reamintit în această privință, că cuantumul compensației nu trebuie să fie disproporţionat în comparație cu compensaţiile acordate de către Curte în cazuri similare (a se vedea Burdov v. Rusia (nr. 2), nr. 33509/04, § 99, CEDO 2009). Atunci când, la fel ca şi în cazul de față, statutul de victimă și, prin urmare, existența unei încălcări este legat de despăgubirea bănească acordată la nivel naţional, evaluarea Curții implică inevitabil o comparație între suma acordată efectiv și suma pe care Curtea i-ar acorda în cazuri similare (a se vedea, mutatis mutandis, Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, § 181, CEDO 2006 V și Holzinger v. Austria (nr. 1), nr. 23459/94, § 21, CEDO 2001 I).

Curtea a constatat că instanțele naționale i-au acordat societății reclamante echivalentul a 329 EUR cu titlu de prejudiciu moral pentru procedurile care au durat de peste șase ani. Această sumă este considerabil mai mică în comparaţie cu sumele acordate de către Curte în cazurile în care a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Cravcenco v. Moldova, nr. 13012/02, § 70, 15 ianuarie 2008) în care Curtea i-a acordat reclamantului 3.000 EUR pentru durata excesivă a procedurilor de peste nouă ani.

Aşadar, Curtea a considerat că societatea reclamantă poate pretinde în continuare că este victima unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție.

Prin urmare, Curtea a constatat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, dată fiind durata excesivă a procedurilor.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 13 din Convenție:

Având în vedere circumstanțele cauzei, argumentele părților și constatările sale în baza articolului 6 § 1 din Convenție, Curtea a considerat că nu este necesar să examineze nici admisibilitatea, nici fondul plângerii în baza articolului 13 (a se vedea Kaos ‑ GL v. Turcia, 450 nr. 4982/07, § 65, 22 noiembrie 2016; Ghiulfer Predescu v. România, 451 nr. 29751/09, § 67, 27 iunie 2017; Partidul politic „Patria” și alții v. Republica Moldova, nr. 5113/15 și alte 14 cereri, § 41, 4 august 2020).

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie. 

Curtea i-a acordat companiei reclamante suma de 500 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Ialtexgal Aurica S.A. v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă