Heross LTD v. Republica Moldova – 58982/12

Hotărârea din 19.5.2020 [Secţia a II-a] 

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Accesul la un tribunal

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

Posesia nestingherită a bunurilor

Admiterea unei cereri de revizuire și anularea hotărârii definitive pronunțate în favoarea companiei reclamantei - încălcare

Pe 31 august 2012 Heross LTD, o companie cu sediul în Bulgaria a invocat în faţa Curţii Europene încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție şi a articolului 1 din Protocolul nr.1, dată fiind admiterea unei cereri de revizuire prin care a fost anulată o hotărâre definitivă pronunțată în favoarea sa. Compania reclamantă a considerat că cererea a reprezentat de fapt un apel camuflat şi nu o veritabilă cerere de revizuire, fapt prin care i-a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil şi dreptul ei de proprietate.

În fapt:

Printr-o hotărâre definitivă din 27 decembrie 2000, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău a dispus ca V., o altă companie, să-i achite companiei reclamante suma de 118.527 dolari SUA și 43.914 MDL.

Pe 8 septembrie 2010, o companie de stat, A. - care era și creditor faţă de V. în baza unei alte decizii judecătorești, nefiind implicată anterior în procesul dintre V. și societatea reclamantă - a depus o cerere de revizuirea a hotărârii din 27 decembrie 2000. Acesta a susținut că au apărut informații noi care justificau revizuirea hotărârii devenită definitivă. Potrivit companiei de stat A., acţiunea companiei reclamante a fost admisă, deși nu existau dovezi privind plata taxei de stat şi nu existau dovezi că societatea reclamantă a prezentat originalele documentelor în susținerea revendicărilor sale. În şedinţa de judecată nu a fost asigurată prezenţa interpretului și a fost pornită urmărirea penală în privința proprietarului companiei reclamante în legătură cu acuzațiile privind falsificarea unui contract încheiat cu o altă companie.

Pe 22 martie 2011, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău a admis cererea de revizuire, a casat hotărârea din 27 decembrie 2000 și a dispus redeschiderea procesului. Instanța a reţinut motivele invocate de compania A. în cererea sa de revizuire, indicând că încheierea pronunţată este definitivă și nu poate fi atacată.

Pe 2 martie 2012, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău a decis încetarea procesului, deoarece pe 25 martie 2009 compania V. a fost lichidată ca urmare a procedurii de insolvabilitate.

Compania reclamantă a contestat încheierile judecătoreşti din 22 martie 2011 și 2 martie 2012. Aceasta a susținut, între altele, că revizuirea hotărârii din 27 decembrie 2000 a constituit un abuz și că de fapt a fost un „apel camuflat”.

Pe 7 iunie 2012, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul companiei reclamante și a menținut actele judecătoreşti contestate. Curtea de Apel a statuat, între altele, că revizuirea hotărârii din 27 decembrie 2000 a fost în conformitate cu legea și nu a constituit un abuz.

În drept:

Cu privire la articolul 6 § 1 din Convenţie:

Curtea a reiterat faptul că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa cum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (a se vedea Brumărescu v. România [MC], nr. 28342/95, § 61, CEDO 1999 ‑ VII, și Roșca v. RM, nr. 6267/02, § 24, 22 martie 2005).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului de res judicata (a se vedea Brumărescu v. Romania [MC], nr. 28342/95, § 62) - adică principiul executării hotărârilor definitive.Acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un „apel camuflat”, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare(a se vedea Roşca, citată supra, § 25).

Concluzia din cauza Roșca, menționată supra, a fost cu privire la procedura de recurs în anulare, în cadrul căreia Procurorul General putea cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile cu care era în dezacord. Curtea a apreciat că această procedură, deși era posibilă în temeiul legislaţiei naționale, era incompatibilă cu Convenția, deoarece conducea la „pierderea” unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.

Curtea a statuat, că redeschiderea procedurilor, ca atare, nu este incompatibilă cu Convenția. Totuşi, revizuirea hotărârilor definitive trebuie să se facă în conformitate cu criteriile legale relevante, iar utilizarea abuzivă a unei astfel de proceduri ar putea fi contrară Convenției, dat fiind faptul că rezultatul său - „pierderea“ hotărârii - este același cu cel al unei cereri de anulare. Principiile securităţii raporturilor juridice şi cel al preeminenței dreptului cer Curţii să fie vigilentă în acest domeniu.

De asemenea, Curtea a notat, că procedura de revizuire prevăzută la articolul 449 din Codul de procedură civilă serveşte în scopul de a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției. Scopul Curții este, ca şi în cazul Popov (nr.2), de a determina dacă această procedură a fost aplicată într-o manieră compatibilă cu articolul 6 al Convenției și astfel a asigurat respectarea principiului securității juridice. Procedând astfel, Curtea trebuie să aibă în vedere că este în primul rând responsabilitatea instanțelor naționale de a interpreta dispozițiile de drept intern (Waite și Kennedy v. Germania [MC], nr.26083 / 94, § 54, CEDO 1999-I).

Curtea a notat că, potrivit articolului 449 (c) din Codul de procedură civilă din Republica Moldova, procedurile pot fi redeschise atunci când au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale cauzei care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute mai devreme. Potrivit articolului 450 din Cod, o cerere de revizuire poate fi depusă „în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale cauzei care nu i-au fost şi nu puteau să-i fie cunoscute anterior".

Curtea a constatat că în încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripție Chișinău din 22 martie 2011 nu exista nicio argumentare cu privire la faptul că circumstanţele invocate puteau fi calificate drept „informații” care nu puteau fi cunoscute anterior de către pârât. De asemenea, nu a existat nicio dovadă că pârâtul a încercat, fără succes, să obțină anterior aceste „informații”. În astfel de circumstanțe, Curtea a considerat că motivele invocate pentru revizuirea hotărârii din 27 decembrie 2000, aproape zece ani mai târziu, nu puteau fi calificate drept un fapt sau o circumstanță nouă, care nu au fost cunoscute anterior și nu puteau fi cunoscute anterior de către părți.

Prin urmare, Curtea a considerat că procedura de revizuire din speţă, în esenţă, a fost o încercare de reexaminare a cauzei cu privire la aspectele care puteau fi, dar nu au fost invocate anterior. În realitate, acesta a fost „un apel camuflat“, al cărui scop a fost de a obține o nouă examinare a problemei, mai degrabă decât o revizuire reală, astfel cum prevede articolul 449-453 din Codul de procedură civilă.

Prin admiterea cererii de revizuire, Curtea de Apel Economică a încălcat principiul securității juridice și „dreptul de acces la instanţă" al companiei reclamante, garantat de articolul 6 § 1 al Convenției. (a se vedea, mutatis mutandis, Roșca, citată mai sus, § 28).

În lumina celor de mai sus, Curtea a considerat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1.

Cu privire la articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

Curtea a reiterat faptul că o creanţă în urma pronunţării hotărârii judecătorești poate fi considerată o „posesie" în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Burdov v.Rusia, nr. 59498/00). Mai mult, casarea unei astfel de hotărâri după ce a devenit definitivă și irevocabilă va constitui o ingerință în dreptul reclamantului de a se bucura de această posesie. Chiar presupunând că o astfel de ingerinţă poate fi considerată ca fiind de interes public, Curtea a constatat că nu a fost justificată, deoarece nu a fost păstrat un echilibru just, iar reclamantul a fost obligat să suporte o povară individuală și excesivă.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Curtea i-a acordat companiei reclamante 2000 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi 1500 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Heross LTD v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă