Pojoga v. Republica Moldova – 39635/08

Hotărârea din 19.5.2020 [Secţia a II-a] 

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

Posesia nestingherită a bunurilor

Admiterea unui apel depus peste termen cu anularea ulterior a unei hotărâri devenite definitive – încălcare

Pe 15 mai 2008, reclamanta Ecaterina Pojoga a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza caracterului inechitabil al procesului ca rezultat al admiterii unui apel tardiv şi a casării abuzive a hotărârii judecătoreşti emise în favoarea ei.

În fapt:

Reclamanta a divorțat de soțul ei R. în anul 1996. În 2003 ea a vândut un teren unor terțe persoane. La scurt timp, R. a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare, motivând că terenul constituia proprietate comună în devălmășie.

Pe 31 martie 2006, Judecătoria Centru mun. Chișinău a respins pretențiile lui R. ca fiind nefondate. R. a depus cerere de apel. Curtea de Apel Chișinău a constatat că R. nu a achitat taxa de stat şi pe 14 mai 2006 a emis o încheiere, prin care a dispus achitarea acesteia acordându-i un termen de 20 de zile din momentul primirii încheierii. Potrivit unei notițe scrise de mână de către R., acesta a primit copia încheierii pe 5 octombrie 2006 și s-a angajat să plătească taxa de stat în termen de 20 de zile.

Pe 23 noiembrie 2006, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că R. nu a înlăturat neajunsurile indicate prin încheierea sa din 14 mai 2006 şi i-a restituit apelul lui R. din motivul neachitării taxei de stat.

Pe 4 decembrie 2006, R. a depus o nouă cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 martie 2006.

Pe 8 mai 2007, Curtea de Apel Chișinău a adoptat o decizie, prin care a admis apelul lui R. şi a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 martie 2006. Reclamanta a fost prezentă în ședința de judecată și a solicitat respingerea apelului declarat, fără a invoca tardivitatea acestuia.

Reclamanta a depus cerere de recurs la Curtea Supremă de Justiție, invocând, între altele, faptul că R. a depus apelul peste termen.

Pe 30 ianuarie 2008, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantei și a menținut decizia Curții de Apel. Instanţa a subliniat că argumentul cu privire la tardivitatea apelului nu putea fi invocat în procedura de recurs, deoarece reclamanta a omis să o facă în faţa instanţei de apel. Unul din judecătorii din completul de judecată, (I.C.), a scris o opinie separată, în care şi-a exprimat părerea că, Curtea Supremă de Justiție ar fi trebuit să ia în considerare argumentul reclamantei cu privire la tardivitatea apelului lui R. şi trebuia să caseze decizia instanţei de apel. Ea a susținut că respectarea termenului de depunere a unei cereri de apel era o obligație imperativă și că, potrivit legii, dacă nu era nicio cerere de repunere în termen, Curtea de Apel era obligată să restituie apelul ca fiind tardiv, din oficiu.

În urma anulării contractului de vânzare-cumpărare a terenului, R. a inițiat noi proceduri împotriva reclamantei solicitând recuperarea a unei părți din valoarea terenului. Aceste proceduri sunt pendinte până în prezent.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție:

Curtea a reiterat că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 § 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care proclamă preeminența dreptului ca patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, inter alia, că soluția pronunţată în mod definitiv în vreun litigiu de către un tribunal să nu mai fie pusă la îndoială (Brumărescu v. România [MG], nr. 28342/95, § 61).

În cauza Carpov v. Republica Moldova, 12 februarie 2019, Curtea a constatat că admiterea unui apel tardiv de către Curtea de Apel Chișinău a încălcat principiul securității raporturilor juridice. Curtea a considerat că „privarea” justițiabilului de efectele unei hotărâri favorabile definitive era incompatibilă cu Convenția.

În acest caz, Curtea a notat că reclamanta, la fel, a fost privată de o hotărâre definitivă favorabilă ei ca urmare a admiterii apelului lui R. de către Curtea de Apel Chișinău. În continuare, Curtea a observat că apelul formulat de R. împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 31 martie 2006 a fost depus pe 4 decembrie 2006, adică la mai mult de opt luni. Deoarece primul său apel a fost depus în aprilie 2006, era rezonabil să creadă că primise o copie motivată a hotărârii, împotriva căreia a declarat apel, cel târziu în aprilie 2006. Prin urmare, Curtea a considerat că este determinat faptul că apelul a fost depus de către R. cu omiterea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 362 din Codul de procedură civilă. Prin admiterea unui astfel de apel, Curtea de Apel Chișinău a sfidat un întreg proces de judecată încheiat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, iar problema a fost astfel una res judicata. Astfel, a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice și dreptul reclamantei la un proces echitabil în baza articolului 6 § 1 din Convenție.

Prin urmare, Curtea a conchis că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

Curtea a reiterat că o datorie stabilită printr-o hotărâre judecătorească poate fi considerată drept „posesie” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Mai mult, casarea unei astfel de hotărâri după ce a devenit definitivă și nu putea fi atacată, va constitui o ingerință în dreptul beneficiarului hotărârii de a se bucura de această posesie. Chiar dacă s-ar presupune că o astfel de ingerință poate fi considerată ca fiind de interes public, Curtea a constatat că nu a fost justificată, deoarece nu a fost păstrat un echilibru echitabil și reclamanta a fost obligată să suporte o povară individuală și excesivă.

Curtea a concluzionat că a avut loc încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Curtea i-a acordat reclamantei suma de 2000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a decis rezervarea aspectului cu privire la prejudiciul material pentru o procedură ulterioară, invitând Guvernul și reclamanta să o informeze în decurs de trei luni despre orice acord la care ar putea ajunge.

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Pojoga v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă