Gheorghiță v. Republica Moldova – nr. 5334/06
Hotărârea din 2.7.2019 [Secţia a II-a]
Articolul 6
Dreptul la un proces echitabil
Proceduri civile
Articolul 6-1
Accesul la un tribunal
Interpretare extrem de restrictivă a unei prevederi legale – încălcare
Pe 16 ianuarie 2006, dl Tudor Gheorghiță, reclamant, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, dată fiind respingerea recursului său de către Curtea Supremă de Justiție, fără examinarea pe fond a motivelor recursului.
În fapt:
În 1949, reclamantul și membrii familiei sale au fost deportați în Siberia de către regimul sovietic, bunurile lor fiind confiscate. Ulterior, aceștia au fost reabilitați printr-o decizie din 10 aprilie 1989 a Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
Pe 31 iulie 2003, în baza art. 12 din Legea nr.1225 din 8 decembrie 1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice şi a art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie, reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea prejudiciului moral și material suferit ca urmare a confiscării bunurilor sale.
Prin hotărârea din 29 octombrie 2004, Judecătoria Călărași a admis parțial acțiunea reclamantului și a dispus încasarea sumelor de 700 de lei cu titlu de prejudiciu material și de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
Pe 29 martie 2005, Curtea de Apel Chișinău a casat parțial hotărârea din 29 octombrie 2004. Curtea de Apel a conchis că nu exista nicio prevedere legală privind repararea prejudiciului moral suferit de victimele represiunilor politice. Prin urmare, instanţa de apel a admis apelul Ministerului Finanțelor, a casat parţial hotărârea primei instanţe şi a pronunţat o nouă hotărâre, prin care a respins pretenţia reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului moral, menținând, în rest, hotărârea Judecătoriei Călărași din 29 octombrie 2004. Reclamantul a formulat un recurs, solicitând casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 septembrie 2005, recursul reclamantului a fost respins ca nefondat. Instanța supremă a subliniat în special că, potrivit articolului 429 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea apelului prevăzută de lege.
În drept:
Cu privire la articolul 6 § 1 din Convenţie:
Curtea a notat că nu a existat niciun dubiu cu privire la faptul că acțiunea reclamantului intra în câmpul de aplicare al articolului 6 din Convenție, sub latura civilă, deoarece aceasta viza obținerea de despăgubiri pentru prejudiciile suferite ca urmare a confiscării bunurilor sale de regimul sovietic.
Curtea a notat că reclamantul nu a atacat hotărârea primei instanțe în fața Curții de Apel, deoarece aceasta îi era favorabilă. Pe de altă parte, reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei Curții de Apel ca urmare a unui apel formulat de către Ministerul Finanțelor. De asemenea, Curtea a subliniat că prin solicitarea anulării deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe, reclamantul nu și-a modificat pretențiile în cadrul recursului său în fața Curții Supreme de Justiție.
Curtea a reținut că, prin respingerea recursului reclamantului pentru că acesta nu a atacat cu apel hotărârea primei instanțe, Curtea Supremă de Justiție nu a prezentat niciun exemplu de jurisprudență națională în acest sens. În continuare, Curtea a menționat că situația reclamantului creată ca urmare a adoptării de către Curtea de Apel a deciziei din 29 martie 2005 nu a făcut obiectul unei aprecieri din partea Curții Supreme. De asemenea, Curtea a notat că, prin respingerea recursului reclamantului, instanța supremă nu a răspuns la argumentele invocate de către reclamant.
Curtea a notat că articolul 429 din Codul de procedură civilă a fost completat prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2018. Astfel, din această dată, dispoziția legală prevedea că persoana care nu a contestat cu apel poate contesta cu recurs decizia instanței de apel care agravează situația sa, în partea referitoare la această agravare.
Prin urmare, Curtea a considerat că interpretarea extrem de restrictivă a articolului 429 alin. (4) din Codul de procedură civilă de către Curtea Supremă de Justiție, în acest caz, a subminat însăși esența dreptului reclamantului la un recurs în fața instanței supreme, că încălcarea nu a fost una proporțională cu scopul legitim urmărit și că, astfel, reclamantul a fost lipsit de dreptul de acces la un tribunal pentru examinarea recursului său (a se vedea, mutatis mutandis, Stone Court Shipping Company SA, § 42).
Prin urmare, Curtea a conchis că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.
Curtea i-a acordat reclamantului suma de 1 500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.
Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (unanimitate).
© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Gheorghiță v. Republica Moldovade pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".
Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă