Consocivil S.A. și Zelinschi v. Republica Moldova – nr. 27773/05 și 5314/06

Hotărârea din 28.5.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 6 § 1

Dreptul la un proces echitabil

Articolul 1 din Protocolul nr.1

Protecția proprietății

Redeschiderea procedurilor și anularea hotărârilor irevocabile pronunțate în favoarea reclamanților – încălcare

Pe 15 iulie 2005 și respectiv 27 ianuarie 2006, reclamanții, pe de o parte, Consocivil S.A. și pe de altă parte Igor și Maria Zelinschi născuți în 1966 și respectiv 1969, au sesizat Curtea, invocând încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, dat fiind anularea hotărârilor irevocabile pronunțate în favoarea lor.

În fapt:

Cererea nr.27773/05

Pe 4 octombrie 1994, fosta societate Consocivil S.A. (în continuare "societatea C.") a încheiat un contract cu compania Stimul-M (în continuare "S.M."), prin care s-a angajat să construiască un imobil pentru ultima. Prin același contract, filiala nr.51 a societății C. a fost desemnată responsabilă pentru executarea construcției.

În urma neexecutării contractului, societatea S.M. și compania Stimul-W (în continuare "societatea S.W."), o sucursală a societății S.M., au fost acționate în judecată pentru repararea prejudiciului cauzat.

Pe 15 iunie 1999, Judecătoria Economică de Circumscripție a respins acțiunea și a obligat societatea C. să-i achite societății S.W. suma de 249538 lei (aproximativ 20957 EUR în acea perioadă). Ca urmare a emiterii titlului executoriu, cu nr. 5-7 / 99, Compania C. a achitat o parte din datorie, adică suma de 108930 lei.

Pe 30 iunie 2000, societatea C. a fost divizată în patru persoane juridice distincte: societatea reclamantă, Lucomont ("L.") - fosta filială nr. 51, Execond și Consoveloce. Compania reclamantă a solicitat instanței înlocuirea sa cu societatea L. în procedura de executare nr. 5-7 / 99, argumentând în acest sens că societatea L. a înlocuit filiala nr. 51 cu datoriile și creanțele acesteia, inclusiv datoria care rezultă din neexecutarea contractului cu societatea S.M. De asemenea, aceasta a solicitat anularea titlului executoriu. La data de 11 mai 2004, Judecătoria Economică de Circumscripție a respins cererea. Compania reclamantă a depus un recurs împotriva acestei încheieri.

Printr-o decizie definitivă din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Economică a admis recursul, înlocuindu-l pe L. cu societatea reclamantă în procedura de executare și a anulat titlul executoriu nr. 5-7 / 99. Prin urmare, a recunoscut societatea L. ca debitor al datoriei în valoare de 249 538 lei în ceea ce privește societatea S.W.

La o dată necunoscută, societățile S.W. și L. au depus o cerere de revizuire a deciziei definitive din 23 iunie 2004. Aceștia au pretins că Curtea de Apel Economică a apreciat eronat circumstanțele cauzei și a examinat recursul în absența S.W., în pofida cererii de amânare a ședinței pe care S.W. a înaintat-o.

Pe 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Economică a respins cererea de revizuire a acestora ca neîntemeiată. Companiile S.W. și L. au depus recurs împotriva acestei încheieri. Compania reclamantă a obiectat asupra recursului, argumentând că nu existau motive legale pentru a admite cererea de revizuire.

Pe 10 martie 2005, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat decizia definitivă din 23 iunie 2004, favorabilă societății reclamante și a dispus rejudecarea cauzei. În susținerea deciziei sale, instanța supremă a indicat că judecătorii instanței de apel au apreciat eronat circumstanțele cauzei.

La 29 iunie 2005, Curtea de Apel Economică, a respins cererea Consocivil S.A. de substituire cu societatea L.

Cererea nr.5314/06

Pe 23 aprilie 2004, reclamanții au achiziționat de la o parte terță subsolul unui cinematograf de 289 de metri pătrați, la un preț de 2 010 200 MDL (141 476,70 EUR la acel moment). Aceștia și-au înregistrat dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

Printr-o decizie definitivă din 6 iulie 2005, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea privind anularea contractului de vânzare-cumpărare care a fost înaintată de două bănci care au solicitat recunoașterea drepturilor asupra subsolului în cauză.

La data de 10 august 2005, cele două bănci au înaintat o cerere de revizuire a deciziei din 6 iulie 2005, argumentând că subsolul în cauză nu constituia o proprietate separată, dar era parte a cinematografului și, prin urmare, nu putea fi înstrăinat separat. Băncile și-au susținut cererea în baza certificatelor emise de furnizorii de energie electrică și de apă, care confirmau existența unui sistem unic de alimentare cu apă și electricitate a subsolului și a cinematografului. Reclamanții au obiectat asupra cererii de revizuire, invocând că cererea era lipsită de temei legal.

La 28 septembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire depusă de cele două bănci, a casat parțial decizia din 6 iulie 2005 și a dispus rejudecarea cauzei. Instanța supremă și-a justificat soluția prin apariția unor noi circumstanțe, însă fără a explica de ce certificatele în cauză nu au putut fi prezentate la examinarea cauzei în fond.

Procedurile redeschise au fost încheiate printr-o decizie din 10 mai 2006, în care Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în ​​favoarea băncilor.

La 23 martie 2007, Ministerul Culturii și Turismului a achiziționat cinematograful, inclusiv subsolul în cauză, înregistrând dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile. Prin Decizia nr. 42 din 23 ianuarie 2008, Guvernul a transferat cinematograful în gestiunea economică al Teatrului Național "Eugène Ionesco", o întreprindere de stat înființată de Ministerul Culturii.

După comunicarea cererii către Guvern, Procurorul General a depus o cerere de revizuire a hotărârilor pronunțate în defavoarea reclamanților. La 20 octombrie 2009, Curtea Supremă a admis cererea de revizuire, a casat deciziile nefavorabile reclamanților și a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție. Instanța supremă a dispus încasarea din bugetul de stat a sumei de 25 000 lei pentru fiecare reclamant cu titlu de prejudiciul moral și a respins cererea acestora privind repararea prejudiciului material, declarând că ține de competența Agentului Guvernamental de a soluționa ulterior chestiunea prejudiciului material.

Prin decizia din 10 noiembrie 2009, Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a respins cererea reclamanților privind înregistrarea dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

La data de 13 noiembrie 2009, Oficiul de executare Râșcani a respins cererea de executare a deciziei din 20 octombrie 2009, prezentată de reclamanți, pe motiv că decizia nu prevedea în mod expres restabilirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la subsolul în cauză.

În drept:

Cu privire la circumstanțele cauzei nr. 27773/05, Curtea a observat că, compania reclamantă a avut o hotărâre definitivă în favoarea sa, care a fost anulată din cauza unei aprecieri eronate a faptelor. Curtea a reiterat că examinarea în mod repetat a unei cauze pentru simplul motiv că ar putea exista două puncte de vedere cu privire la același subiect a constituit o încălcare a dreptului la un proces echitabil (Gridan și alții v. România, nr 28237/03 , § 16, 4 iunie 2013).

Cu privire la cauza nr. 5314/06, revizuirea a fost justificată de apariția unor circumstanțe noi. Astfel, Curtea a reamintit că revizuirea unei cauze pe motiv că noi circumstanțe au fost descoperite, în absența unor argumente din partea instanțelor naționale de ce aceste informații nu au fost prezentate la examinarea cauzei în fond, constituie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție.

Curtea a concluzionat că, procesul de revizuire a fost utilizat de către Curtea Supremă într-un mod incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice.

Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție din motivul anulării hotărârii judecătorești definitive din 23 iunie 2004 și 06 iulie 2005.

Concluzie: (unanimitate) încălcarea articolului 6 § 1, articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție

Curtea a acordat companiei reclamante Consocivil S.A. 1500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1100 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli, iar reclamanților Zelinschi 142000 EUR cu titlu de prejudiciu material.

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Consocivil S.A. și Zelinschi v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă