Bittoun v. Republica Moldova - nr. 51051/15

Hotărârea din 5.3.2019 [Secţia a II-a]

  

Articolul 8 din Convenție

Dreptul la respectarea vieții private și de familie

Refuzul autorităților naționale de a întreprinde măsurile necesare în vederea menținerii legăturii cu fiica sa- încălcare.

Pe 9 octombrie 2015, dl David Bittoun, născut în anul 1969 care la momentul faptelor locuia la Chișinău, a sesizat Curtea Europeană invocând încălcarea articolului 8 din Convenție, dat fiind refuzul autorităților naționale de a întreprinde măsurile necesare în vederea menținerii legăturii cu fiica sa.

În fapt:

Ca urmare a unei relații dintre reclamant cu E.A. s-a născut la 14 august 2013, fiica lor S. Părinții copilului nu au întreprins măsurile necesare pentru a recunoaște paternitatea reclamantului astfel încât în certificatul de naștere al copilului a fost inclus doar numele mamei. Mama și copilul au locuit împreună cu reclamantul. În aprilie 2014, E.A a părăsit locuința reclamantului împreună cu copilul și a plecat să locuiască în altă parte.

Pe 1 și 11 iulie 2014, reclamantul a informat Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului („DPDC“), cu privire la faptul că E.A. i-a refuzat să contacteze cu S., și a solicitat stabilirea unui program de vizite cu copilul.

Pe 18 iulie 2014, DPDC a informat reclamantul că nu poate da curs cererii sale, deoarece nu exista o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la stabilirea paternității.

Pe 26 iunie 2014, reclamantul a depus o acțiune privind stabilirea paternității.

Pe 2 septembrie 2014, E. A. a depus o cerere reconvențională, printer altele, solicitând încasarea pensiei de întreținere a copilului.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2014, Judecătoria Centru mun.Chișinău a stabilit paternitatea reclamantului în raport cu S. și l-a obligat să achite pensia de întreținere a copilului. Această hotărâre a fost menținută de către Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 2 iunie 2015.

La data de 20 ianuarie 2015, reclamantul a solicitat din nou DPDC să stabilească un program de vizite. Prin decizia din 17 februarie 2015, DPDC a admis această cerere și a oferit reclamantului un program de vizite de trei ori pe săptămână în prezența mamei, menționând că decizia sa avea caracter de recomandare și, în caz de nerespectare a acestui fapt, părinții ar putea înainta cerere de chemare în judecată.

Pe 20 februarie 2015, reclamantul a depus o plângere la DPDC invocând nerespectarea de către E. A. a dreptului său la vizite și a solicitat prezența unui asistent social la următoarea vizită planificată în program.

Pe 28 aprilie 2015, reclamantul a inițiat o acțiune civilă împotriva lui E. A. privind obligarea acesteia de a nu crea impedimente în exercitarea dreptului său la vizite stabilit de DPDC. Pe 19 iulie 2016, Judecătoria Centru mun.Chișinău a respins acțiunea reclamantului.

Pe 7 februarie 2017, Curtea de Apel Chișinău a respins ca nefondat apelul depus de reclamant și a menținut hotărârea din 19 iulie 2016.

Pe 16 august 2017, Curtea Supremă de Justiție a declarant inadmisibil recursul reclamantului lăsând în vigoare deciziile instanțelor inferioare.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 8 din Convenție:

În conformitate cu principiile jurisprudenței Curții, în cazul în care se stabilește existența unei relații de familie cu un copil, statul trebuie să acționeze astfel încât să permită dezvoltarea acestei relații și trebuie să acorde o protecție juridicăfăcând posibilă integrarea copilului în familia sa de la naștere sau cât mai curând posibil.

Curtea a menționat că atunci când reclamantului i-a fost stabilit un grafic de vizite cu copilul său, deși hotărârea instanței cu privire la paternitatea reclamantului nu era definitivă la acel moment, nu existau controverse cu referire la relația familială dintre aceștia. Nu s-a contestat faptul că fiica reclamantului a locuit în primele luni de viață la domiciliul său, iar mama copilului a consimțit acțiunea reclamantului de stabilire a paternității.Tot aici Curtea a notat că, după convocarea ambilor părinți, organul de tutelă nu a pus la îndoială existența unei legături familiale dintre reclamant și copil, ci per contrario, a stabilit un drept de vizită.

Prin urmare, Curtea a considerat că, odată ce organul de tutelă a stabilit orarul vizitelor, reclamantul trebuia să dispună de cadrul legal adecvat și suficient pentru a asigura respectarea dreptului său. Cu toate acestea, acțiunile întreprinse de către organul de tutelă s-au limitat la îndemnul reclamantului să apeleze la alte autorități de stat.

Curtea a stabilit că legislația națională, în modul în care a fost interpretată și aplicată de către autorități, nu a permis protejarea intereselor reclamantului în baza articolului 8 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantului 7500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 2000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie: încălcarea articolului 8 din Convenție.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Bittoun v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă