Mătăsaru v. Republica Moldova – nr. 69714/16 şi 71685/16

Hotărârea din 15.1.2019 [Secţia a II-a]

 

Articolul 10

Libertatea de exprimare

 

Aplicarea unei sancţiuni penale excesiv de aspre în raport cu scopul legitim urmărit de către autorități – încălcare

 

Pe 18 şi 19 noiembrie 2016, reclamantul Anatol Mătăsaru, născut în 1970 și care locuiește în Chișinău, a sesizat Curtea, invocând încălcarea articolului 10 şi 11 din Convenție, dat fiind încălcarea dreptului său de exprimare prin aplicare unei sancţiuni penale prea aspre.

 

În fapt:

Reclamantul a fost implicat în numeroase proteste împotriva pretinselor acte de corupţie şi de abuz comise de ofiţeri de poliţie, procurori şi judecători. El personal a fost victima abuzului poliţiei, maltratării şi inacţiunii procuraturii (a se vedea Mătăsaru şi Saviţchi c. Moldovei, nr. 38281/08, din 02 noiembrie 2010). În fiecare an de ziua sărbătorii profesionale a procuraturii sau a poliţiei, acesta organiza proteste cu implicarea animalelor vii, WC-urilor, caricaturilor şi măştilor.

Pe 29 ianuarie 2013, de ziua profesională a procuraturii, reclamantul a organizat un protest în faţa Procuraturii Generale. Potrivit reclamantului, scopul protestului a fost de a atrage atenţia publică la corupţie şi controlul exercitat de politicieni asupra Procuraturii Generale. Protestatarul instalase pe scările din faţa Procuraturii Generale, două sculpturi din lemn care reprezentau organe genitale de care erau atașate poze ale unor funcționari de stat. După o oră, sculpturile au fost ridicate de către poliţie, iar reclamantul a fost însoţit la secţia de poliţie.

Ulterior, prin sentința Judecătoriei Râșcani din 2 martie 2015, reclamantul a fost găsit vinovat pentru huliganism, fiind condamnat la 2 ani de închisoare, cu suspendare condiționată pe un termen de probă de 3 ani. Pentru a decide asupra sancțiunii, instanța a luat în considerare faptul că reclamantul fusese sancționat anterior cu amenzi pentru fapte similare și că aceste sancțiuni nu s-au dovedit a fi eficiente. Instanța a notat că, prin expunerea în mod public a sculpturilor cu caracter obscen, reclamantul a adus atingere moralității publice, iar asocierea funcționarilor de stat cu organe genitale a depășit limita criticii admisibile.

Reclamantul a contestat decizia menționată, argumentând, inter alia, că aceasta era contrară drepturilor sale garantate de articolele 10 și 11 din Convenție.

Pe 2 noiembrie 2015, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul reclamantului.

Reclamantul a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, în care și-a reiterat poziția potrivit căreia condamnarea sa a fost contrară prevederilor Convenției și a declarat că sculpturile au reprezentat o formă de expresie artistică, care era protejată în conformitate cu articolul 10 din Convenție. Reclamantul a susținut că sancțiunea aplicată era disproporționat de dură și că avea un efect inhibator asupra lui. Reclamantul a subliniat că prima instanță a recunoscut faptul că a urmărit scopul de a descuraja implicarea sa în viitoare proteste. Prin aplicarea unei pedepse cu suspendare, acesta fusese de fapt forțat să se abțină de la organizarea altor proteste timp de trei ani sau risca să fie pusă în executare pedeapsa cu închisoarea.

Pe 20 aprilie 2016, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursul reclamantului.

 

În drept:

Curtea a reiterat faptul că libertatea de exprimare, prevăzută în paragraful 1 al articolului 10 din Convenție, constituie una dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, fiind una dintre condițiile de bază pentru progresul acesteia și pentru realizarea deplină a persoanei. Sub rezerva alineatului 2, este aplicabil nu numai „informației“ sau „ideilor“ care sunt primite în mod favorabil sau considerate ca fiind inofensive sau ca o chestiune de indiferență, dar, de asemenea, celor care ofensează, șochează sau deranjează Statul sau orice categorie de populaţie. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și spiritului deschis, fără de care nu există „societate democratică“.

Curtea a statuat, de asemenea, că opiniile, pe lângă capacitatea de a fi exprimate prin mijloacele media ale operei artistice, pot fi exprimate și prin comportament.

În cazul de față, instanțele naționale au condamnat reclamantul în cadrul procedurilor penale, pentru protestul din fața Procuraturii Generale din 29 ianuarie 2013. Condamnarea a interferat cu dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, iar părțile au convenit asupra acestui lucru.

Curtea a notat că o astfel de ingerință va constitui o încălcare a articolului 10 din Convenție, cu excepția cazului în care era „prevăzută de lege", a urmărit unul sau mai multe scopuri legitime în conformitate cu paragraful 2 și a fost „necesară într-o societate democratică".

Curtea a ţinut cont de constatarea instanțelor naționale, şi anume a faptului că sculpturile expuse în public de către reclamant au fost obscene, faptele fiind încadrate în infracţiunea de huliganism potrivit legislaţiei moldovenești. Totuşi, instanțele naționale nu au explicat într-o manieră convingătoare motivul pentru care au optat pentru sancțiunea penală prevăzută la articolul 287 din Codul Penal și nu pentru cea prevăzută la articolul 354 din Codul contravenţional.

Curtea a considerat că nu este necesar să se expună dacă interferența cu dreptul reclamantului la libertatea de exprimare a fost prevăzută de lege. Mai mult decât atât, Curtea a acceptat că ingerința în cauză a urmărit scopul legitim de a proteja reputația altora.

Curtea a notat că verificarea, dacă ingerința reclamată era „necesară într-o societate democratică“ impune stabilirea dacă aceasta a corespuns unei „nevoi sociale imperioase“, dacă era proporțională cu scopul legitim urmărit, și dacă motivele invocate de autoritățile naționale pentru a o justifica sunt relevante și suficiente. Autoritățile naționale au o anumită marjă de apreciere, pentru a stabili dacă există o astfel de „necesitate“ și ce măsuri ar trebui să fie adoptate pentru a face față acesteia. Totuşi, această putere de apreciere nu este nelimitată, ci este însoțită de o supraveghere a Curții, a cărei sarcină este de a pronunța o hotărâre definitivă cu privire la compatibilitatea unei restricții cu libertatea de exprimare, astfel cum este protejată prin articolul 10 din Convenție.

În speţă, Curtea a notat că, reclamantul a fost găsit vinovat de huliganism din cauza faptului că, în timpul protestului său în fața Procuraturii Generale acesta a expus sculpturi cu caracter obscen și a atașat la ele imagini ale unui politician și mai multor procurori de rang înalt, astfel încalcându-le dreptul lor la demnitate. Instanțele naționale au concluzionat că articolul 10 din Convenție era inaplicabil comportamentului reclamantului, constatare pe care însă, Curtea nu o poate accepta. În opinia Curții, circumstanțele cauzei nu prezintă nicio justificare pentru impunerea unei pedepse cu închisoarea, sancțiunea stabilită reclamantului fiind prea aspră. O astfel de sancțiune, prin natura sa, nu doar a avut repercusiuni asupra acestuia, ci și putea avea un semnificativ efect descurajator asupra altor persoane cu referire la exercitarea libertății de exprimare.

Curtea a concluzionat că, deși atingerea adusă de către autoritățile naţionale dreptului la libertatea de exprimare a reclamantului ar fi putut să fie justificată prin interesul restabilirii echilibrului dintre diversele interese concurente, în prezenta cauză, pedeapsa penală aplicată a fost evident disproporționată, prin natura și gravitatea ei, în raport cu scopul legitim urmărit de către autorități. Prin urmare, instanțele naționale au depășit ceea ce s-ar fi dovedit a fi o „restricție" necesară a libertăţii de exprimare a reclamantului.

 

Curtea a concluzionat că constarea încălcărilor a constituit, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit. Curtea i-a acordat reclamantului 2000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie: încălcarea articolului 10 din Convenție (unanimitate).

 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Mătăsaru v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă