S.S v. Slovenia – 40938/16

Hotărârea din 30.10.2018 [Secția IV]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea vieții de familie

Decăderea din drepturile părintești a mamei bolnave mintal, bazată pe incapacitatea de a îngriji copilul său: nicio încălcare.

În fapt – Reclamanta, care suferea de schizofrenie paranoidă, în decembrie 2010 a dat naștere unei fetițe. O lună mai târziu fiica sa a fost plasată în custodia statului, dat fiind că nici reclamanta, care plecase în Franța să-și viziteze soțul, şi nici alte rude apropiate acesteia nu erau disponibile să aibă grijă de copil. Reclamanta a fost decăzută din drepturile părintești în octombrie 2014. Copilul fusese adoptat de către familia de asistenți parentali în mai 2016. Tot atunci reclamanta a inițiat proceduri judiciare cu privire la restabilirea contactului cu fiica sa. Cererea a fost respinsă de către instanțele naționale din motiv că nu ar fi fost în interesul major al copilului.

În drept - Articolul 8 : Măsurile contestate au fost adoptate în conformitate cu legislația națională cu privire la familie, având scopul legitim protecția drepturilor și libertăților copilului.

(a) Eforturile autorităților naționale în vederea menținerii legăturii dintre reclamantă și copil – Autoritățile naționale au reacționat prompt la dificultăţile reclamantei legate de nașterea copilului, nefiind indicii că acestea au eşuat să ia măsurile necesare, înainte de plecarea acesteia în Franța. Mai mult, nu existau temeiuri care să confirme că autoritățile și-au exercitat competența discreționată în mod abuziv prin aplicarea custodiei pe termen lung sau că preocupările lor față de copil n-au fost adecvate și echitabile.

Referitor la sesiunile de vizită, nu exista niciun temei care să indice că reclamantei i s-a refuzat în dreptul să contacteze cu copilul, înainte de ianuarie 2014, dar dimpotrivă. Întrevederile reclamantei cu fiica sa nu au ajutat la stabilirea unei legături dintre acestea, fapt care nu poate fi imputat în niciun fel autorităților de protecţie socială sau familiei de asistenţi parentali, dar mai degrabă atitudinii pasive a reclamantei și îndepărtării copilului faţă de ea. În pofida faptului că a comunicat cu un avocat şi pretinzând că nu a avut posibilitatea să contacteze cu fiica sa din luna octombrie 2014, reclamanta, despre care s-a constatat că are capacitate juridică de a acționa, a inițiat procedurile cu privire la drepturile ei de contact cu copilul abia în mai 2016, adică în perioada adopţiei copilului. Respingerea de către instanțele naționale a cererii reclamantei de a contacta cu copilul a fost bazată pe raportul unui expert numit de instanță, care a concluzionat că, din motivul problemelor psihice ale reclamantei, cum ar fi lipsa de reacție emoțională și lipsa empatiei, cât și a atitudinii negative față de părinții adoptivi, contactul ar fi traumatizant și dăunător pentru copil. Reclamanta nu a prezentat nici un argument care să combată această constatare.

(b) Decăderea din drepturile părintești și adopţia ulterioară – Nefiind găsită nicio posibilitate reală ca reclamanta să reia în grija sa copilul și luând în considerare impactul negativ al sesiunilor de vizite asupra acesteia cât și lipsa unei legături emoționale între ele, instanțele naționale au considerat că este în interesul copilului decăderea reclamantei din drepturile părintești, o concluzie rezonabilă în contextul circumstanțelor. Reclamanta a fost implicată în procedurile judiciare, aceasta a fost asistată de un avocat, cauza fiind examinată în faţa a trei nivele de jurisdicție.

Referitor la argumentul reclamantei potrivit căreia comportamentul neglijent față de copilul său ar fi fost cauzat de boala mintală, de fapt hotărârile instanțelor naționale nu s-au bazat pe diagnosticul ei psihiatric, dar pe incapacitatea acesteia de a îngriji copilul, care a fost confirmată în toate rapoartele experților efectuate în cadrul procedurii. Mai mult, în echilibrarea intereselor concurente, aceștia au concluzionat că interesul copilului de a fi asigurat cu îngrijire permanentă și stabilitate emoțională a depășit pe cel al reclamantei privind menținerea legăturilor legale.

Mai mult, copilul locuise cu reclamanta primele trei săptămâni de viață și nici în timpul contactelor ulterioare nu stabilise nicio legătură emoțională, o constatare care trebuia să aibă implicații asupra gradului de protecție care trebuie acordată dreptului reclamantei la respectarea vieții de familie atunci când se evaluează necesitatea ingerinței. Mai mult, copilul a locuit cu familia de asistenți parentali, care la moment este familia adoptivă, de la vârsta de o lună și a stabilit legături puternice cu ei. Având în vedere faptul că există puține sau practic nicio perspectivă asupra reunificarea familiei biologice, interesul copilului în integrarea deplină în familia ei de facto, au cântărit puternic în balanță, evaluate în raport cu dorința reclamantei de a-și păstra legăturile legale cu ea. În cele din urmă, măsura contestată nu împiedicase reclamanta să continue să aibă o relație personală cu copilul sau să rupă legăturile, deoarece, în ciuda adopției, ar fi putut menține contactul cu copilul, cu condiția să fie atașată personal și astfel de contacte să fie în interesul copilului. Decizia instanței de a nu relua legătura dintre copil și reclamantă nu s-a bazat pe faptul adopției, dar pe evaluarea concretă a stării acesteia și dacă contactul cu aceasta ar fi în interesul copilului.

Având în vedere cele menționate mai sus, în cauza de față au existat astfel de circumstanțe excepționale care justificau decăderea din drepturile părintești ale reclamantei, iar măsura a fost motivată de o cerință imperativă care se referă la interesele copilului. Luând în considerare acțiunile pozitive care au fost întreprinse în vederea susținerii reclamantei și motivele relevante și suficiente prezentate în susţinerea deciziei de a decădea reclamanta din drepturile părintești, nu a existat nicio încălcare a articolului 8 din Convenție în prezenta cauză.

Concluzie: Nicio încălcare (unanimitate).

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".