Decizia din 5.7.2016 [Secţia I]

Articolul 35

Articolul 35-3

Nefondată în mod vădit

În fapt – În aprilie 2014, după evenimentele din Ucraina cunoscute sub numele de “Revoluţia Demnităţii” sau “Euromaidan”, grupuri armate pro-ruse au pornit ocuparea instituţiilor oficiale din estul Ucrainei şi au anunţat înfiinţarea aşa-numitelor “Repubici Populare Donetsk şi Lugansk”. Ca reacţie la această situaţie, guvernul ucrainean a iniţiat o operaţie “anti-terroristă”.

Invocând articolele 2, 6, 8, 10, 13 din Convenţie şi articolul 1 din Protocolul nr. 1, reclamanţii s-au plâns că vieţile lor au fost puse în pericol, iar locuinţele lor avariate sau distruse, ca rezultat al bombardării satelor în care trăiau.

În drept – Articolul 35 § 3 (a): Dat fiind caracterul contradictoriu al procedurilor din faţa Curţii, părţile trebuiau să-şi justifice argumentele privind faptele, furnizându-i Curţii probele necesare. În măsura în care reclamanţii au invocat articolul 1 din Protocolul nr. 1, Curtea a acceptat calitatea de proprietari a unor reclamanţi în baza extraselor de carte funciară eliberate de administraţia orăşelului, după atacul în discuţie. Curtea a mai menţionat că cererea unui reclamant privind distrugerea locuinţei sale trebuie să ofere cel puţin o scurtă descriere a proprietăţii în cauză. Ca în cazul altor probe prima facie a calităţii de proprietar sau a şederii pe acea proprietate, Curtea a acceptat documente precum titlurile de proprietate, extrasele din registrele funciare sau de impozite, documentele emise de administraţia locală, planuri, fotografii şi facturi de întreţinere, precum şi dovada primirii unor scrisori, afirmaţiile martorilor şi alte probe relevante. În general, dacă reclamantul nu furnizează vreo probă sub forma titlului de proprietate sau de şedere, cererile sale sunt sortite eşecului. În concluzie, reclamanţilor li s-a cerut să furnizeze probe prima facie suficiente în sprijinul cererilor lor privind distrugerea proprietăţii, în contextul conflictului armat.* Şi în cazul plângerilor în baza articolelor 2, 6 § 1, 8, 10 şi 13 erau aplicabile aceleaşi considerente.

Reclamanţii din aceste cazuri, care erau reprezentaţi din punct de vedere juridic, au depus copii ale paşapoartelor lor, fotografiile unei case distruse, însă fără dovada proprietăţii, copii ale diferitelor rapoarte ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare din Europa şi câteva materiale tipărite găsite pe internet, cu privire la situaţia generală din Ucraina.

Curtea a aplicat în mod constant o abordare mai îngăduitoare în cazurile în care reclamanţii puteau întâmpina dificultăţi în prezentarea probelor justificative pentru cererile lor, date fiind circumstanţele excepţionale din afara controlului acestora, cum ar fi situaţia unui conflict în derulare. Totuşi, reclamanţii nu au motivat de ce au omis să furnizeze documentele relevante în sprijinul cererilor lor în baza Convenţiei. Nici nu au informat Curtea cu privire la încercările pe care le-ar fi făcut ca să obţină cel puţin câteva probe justificative ale susţinerilor lor. În aceste circumstanţe, şi prin aplicarea Regulii 44C § 1 din Regulamentul său, Curtea a conchis că cererile nu au fost justificate suficient.

Concluzie: inadmisibilă (nefondată în mod manifest).

* Sargsyan v. Azerbaijan [MC], 40167/06, 16 iunie 2015.

 

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Lisnyy şi alţii v. Ucraina şi Rusia (dec.) de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.