Rezumatul cauzei Sousa Goucha v. Portugalia, articolele 8 şi 14 CEDO – nicio încălcare (refuzul de a ancheta facerea unei glume, în timpul unui show televizat de comedie, glumă prin care s-a asimilat o celebritate de orientare homosexuală cu o „femeie”)

Hotărârea din 22.3.2016 [Secţia a IV-a]

Articolul 8

Obligaţii pozitive

Articolul 8-1 şi Articolul 14

Respectarea vieţii private şi discriminarea

În fapt – În timpul unui show televizat de comedie difuzat în direct, a fost făcută o glumă care îl viza pe reclamant, un bine-cunoscut prezentator de televiziune, homosexual, glumă prin care s-a făcut referire la acesta ca la o „femeie”. Plângerea sa penală pentru defăimare împotriva televiziunii şi caselor de producţie, a prezentatorului şi a directorilor de programe şi de conţinut al emisiunilor a fost respinsă de tribunalele naţionale.

În drept

Articolul 8: Cum orientarea sexuală reprezintă o parte însemnată a identităţii persoanei, iar sexul şi orientarea sexuală sunt două elemente diferite şi intime, orice confuzie între acestea ar fi constituit un atac la reputaţia unei persoane, apt să atingă un nivel suficient de grav pentru a atrage incidenţa articolului 8.

De vreme ce presupusa încălcare rezultase din refuzul autorităţilor de a ancheta facerea glumei, principala problemă a fost dacă statul, în contextul obligaţiilor sale pozitive, asigurase un echilibru corect între dreptul reclamantului la protecţia reputaţiei sale şi dreptul celorlalte părţi la libertatea de exprimare, garantată de articolul 10.

Prezentul caz se deosebea de cazurile anterioare care priveau formele satirice de exprimare artistică, de vreme ce gluma nu fusese făcută în contextul unei dezbateri de interes public şi, ca atare, nu erau în discuţie chestiuni de interes public.

Obligaţia unui stat, în baza articolului 8, de a proteja reputaţia unui reclamant poate apărea acolo unde afirmaţiile au depăşit limitele a ceea ce era considerat acceptabil în baza articolului 10.

Când au respins plângerea reclamantului, instanţele naţionale au stabilit în mod convingător necesitatea plasării protecţiei libertăţii de exprimare a reclamaţilor deasupra dreptului reclamantului la protecţia reputaţiei sale. În particular, acestea au avut în vedere stilul ludic şi ireverenţios al show-ului şi umorul său obişnuit, faptul că reclamantul era o figură publică, precum şi lipsa intenţiei reclamaţilor de a păta reputaţia reclamantului sau de a critica orientarea sa sexuală. Mai mult, acestea au evaluat mai curând modul în care ar fi perceput un spectator rezonabil al show-ului în discuţie gluma contestată, decât să analizeze doar ceea ce a simţit sau crezut reclamantul. Potrivit instanţelor naţionale, o persoană rezonabilă nu ar fi perceput gluma ca pe o defăimare, pentru că aceasta se referea la caracteristicile reclamantului, la comportamentul şi modul său de exprimare. Limitarea libertăţii de exprimare a show-ului televizat de dragul reputaţiei reclamantului ar fi fost, aşadar, disproporţionată, în baza articolului 10.

Având în vedere marja de apreciere acordată statelor în acest domeniu, instanţele naţionale au asigurat un echilibru corect între cele două drepturi venite în conflict, în conformitate cu standardele Convenţiei.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

Articolul 14 coroborat cu articolul 8: Reclamantul însuşi a afirmat orientarea sa sexuală în public şi în faţa instanţelor naţionale. În acest context, ar fi fost dificil pentru instanţe să evite trimiterea la aceasta. În stabilirea atingerii pragului de defăimare prin gluma contestată, acestea au legat-o de comportamentul în public al reclamantului şi de stilul talk-show-ului, deşi prin comentarii discutabile. În particular, acestea au notat că reclamantul se îmbrăca „într-un mod colorat” şi prezenta show-uri televizate privite, în general, de femei.

Nu era nimic care să sugereze că autorităţile portugheze ar fi ajuns la concluzii diferite dacă reclamantul nu ar fi fost homosexual. Motivul refuzului de a pune sub urmărire părea să fie mai degrabă greutatea acordată libertăţii de exprimare în circumstanţele cazului şi lipsa intenţiei reclamaţilor de a ataca onoarea sau orientarea sexuală a reclamantului. În consecinţă, nu fusese posibil să se speculeze dacă orientarea sa sexuală a avut vreo influenţă asupra deciziilor instanţelor naţionale. Deşi pasajele relevante fuseseră discutabile şi puteau fi evitate, ele nu avuseseră intenţia de a discrimina.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

(Vezi, de asemenea, Nikowitz şi Verlagsgruppe News GmbH v. Austria, 5266/03, 22 februarie 2007; Alves da Silva v. Portugalia, 41665/07, 20 octombrie 2009; şi Welsh şi Silva Canha v. Portugalia, 16812/11, 17 septembrie 2013)