Hotărârea din 30.6.2016 [Secţia I]

Articolul 14

Discriminare

În fapt – Reclamanţii formează împreună un cuplu de homosexuali, din anul 1999. Aceştia au trăit în Noua-Zeelandă, având statutul de cuplu necăsătorit, până în decembrie 2003, dată de la care au decis să se stabilească în Italia.

Iniţial, cel de-al doilea reclamant, cetăţean neo-zeelandez, a beneficiat de un permis de şedere temporară în scop de studii. Acesta a solicitat apoi acordarea unui permis din motive familiale, cerere care i-a fost refuzată, din cauza neîndeplinirii criteriilor prevăzute de lege. Într-adevăr, partenerul nu putea fi considerat „membru al familiei”, categorie care cuprindea doar soţii. Cererile de contestare a acestei decizii nu au avut sorţi de izbândă.

Reclamanţii au plecat din Italia în iulie 2009, stabilindu-se în Olanda, unde s-au căsătorit, în mai 2010.

În drept – Articolul 14 combinat cu articolul 8: Legea italiană nu tratează în mod diferit cuplurile de heterosexuali necăsătoriţi faţă de cuplurile de homosexuali, însă limitează noţiunea de „membri ai familiei” la convivii heterosexuali, pentru că doar aceştia din urmă se pot căsători şi pot fi calificaţi drept soţi. Reclamanţii, un cuplu de homosexuali, au fost trataţi, în privinţa acordării unui permis de şedere din motive familiale, în acelaşi mod precum persoanele care se aflau într-o situaţie sensibil diferită de a lor, şi anume partenerii heterosexuali care au decis să nu-şi oficieze relaţia.

Totuşi, faptul că a fost aplicată aceeaşi regulă restrictivă în cazul cuplurilor de heterosexuali cu relaţia neoficializată şi în cel al cuplurilor de homosexuali, în unicul scop de protecţie a familiei tradiţionale, i-a supus pe reclamanţi unui tratament discriminatoriu. Într-adevăr, fără nicio justificare obiectivă rezonabilă, statul italian a omis să trateze în mod diferit cuplurile heterosexuale şi să ţină cont de posibilitatea acestora de a obţine recunoaşterea juridică a relaţiei lor, satisfăcând, aşadar, exigenţele dreptului intern, în scopul acordării permisului de şedere din motive familiale, o posibilitate de care reclamanţii nu beneficiaseră.

În special imposibilitatea cuplurilor de homosexuali de a avea acces la o formă de recunoaştere juridică a fost cea care i-a plasat pe reclamanţi într-o situaţie diferită de cea a unui cuplu de heterosexuali necăsătoriţi. Chiar dacă se presupune că, la momentul faptelor, Convenţia nu obligase Guvernul să prevadă pentru persoanele de acelaşi sex angajate într-o relaţie stabilă şi serioasă posibilitatea încheierii unei uniuni civile sau a unui parteneriat înregistrat care să le ateste statutul şi să le garanteze anumite drepturi fundamentale, acest fapt nu afectează în niciun fel constatarea că, spre deosebire de cuplurile de heterosexuali, cel de-al doilea reclamant nu a dispus, în Italia, de niciun mijloc legal de recunoaştere a statutului de „membru al familiei” primului reclamant şi astfel nu a beneficiat de un permis de şedere, în scop familial.

De asemenea, la nivel mondial se conturează o „tendinţă semnificativă” de a-i trata pe partenerii de acelaşi sex asemenea „membrilor familiei” şi de a le recunoaşte dreptul de a trăi împreună, precum şi un consens european în curs de devoltare, conform căruia, în materie de imigraţie, uniunile dintre persoanele de acelaşi sex tind să fie calificate drept „viaţă de familie”.

La momentul faptelor, prin decizia de a trata, la acordarea permisiului de şedere în scop familial, cuplurile de homosexuali în acelaşi mod precum cuplurile de heterosexuali care nu şi-au oficializat relaţia, statul a încălcat dreptul reclamanţilor de a nu fi supuşi unei discriminări pe motiv de orientare sexuală, în exercitarea drepturilor lor în baza articolului 8 din Convenţie.

 Concluzie: încălcare (şase voturi la unu).

Articolul 41 : 20 000 EUR împreună, pentru acoperirea prejudiciului moral.

(Vezi, de asemenea, Thlimmenos v. Grecia [MC], 6 aprilie 2000; Schalk şi Kopf v. Austria, 24 iunie 2010; X şi alţii v. Austria [MC], 19 februarie 2013; precum şi fişa tematică Orientarea sexuală)

 

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Taddeucci şi McCall v. Italia de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.