Hotărârea din 7.6.2016 [Secţia a II-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea dreptului la viaţă privată

În fapt – În august 1993, Consiliul turc al învăţământului superior («YÖK») recunoscuse o diplomă universitară siriană în «limba şi literatura arabe» aparţinând reclamantului, ca act echivalent unei licenţe. Acest fapt i-a permis reclamantului să se înscrie la studiile de masterat din cadrul unei universităţi turce. În octombrie 1996, acesta şi-a obţinut diploma.

În decembrie 1996, reclamantul a fost numit în funcţia de învăţător de ministerul Educaţiei naţionale («ministerul»). În mai 1997, acesta şi-a preluat efectiv atribuţiile de învăţător stagiar, urmând apoi nişte cursuri de formare pedagogică organizate de minister.

Totuşi, în aprilie 1997, YÖK a luat decizia de a nu mai echivala diplomele de teologie sau care aveau legătură cu domeniul teologiei obţinute de către cetăţenii străini. În iulie 1997, câmpul de acţiune al deciziei a fost extins asupra tuturor diplomelor obţinute într-o instituţie de învăţământ superior în care se preda teologia. De asemenea, s-a decis anularea certificatelor de echivalare acordate în acest sens, printre care şi cel al reclamantului. Astfel, ministerul a revocat numirea reclamantului în funcţie, acesta fiind demis, în mod efectiv, în septembrie 1997.

Reclamantul a sesizat tribunalul administrativ, cerând anularea deciziilor YÖK şi a ministerului. Tribunalul administrativ a trimis cauza în faţa Consiliului de Stat.

În mai 1998, YÖK şi-a modificat decizia, pe motiv că reclamantul îşi obţinuse deja diploma de master, înlocuind revocarea din certificat cu o menţiune, potrivit căreia acesta nu era valabil pentru numirea în funcţia de învăţător.

În februarie 1999, Consiliul de Stat a respins cererea reclamantului. Nu au avut vreun rezultat nici recursurile făcute.

În drept – Articolul 8: Anularea şi modificarea subsecventă a certificatului de echivalare al reclamantului, precum şi revocarea care a urmat pot fi considerate o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii sale private.

În reglementarea accesului în profesia de pedagog, ingerinţa contestată a vizat asigurarea unui nivel înalt al educaţiei în şcoli, adică «apărarea ordinii» şi «protecţia drepturilor şi libertăţilor altora», în speţă ale elevilor.

Nucleul problemei rezidă în faptul că YÖK a revenit asupra deciziei iniţiale de recunoaştere şi echivalare fără nicio restricţie a diplomei reclamantului, pentru a-l priva apoi de autorizaţia de a-şi exercita profesia de pedagog.

Totuşi, măsura contestată a fost aplicată de o manieră generală, în cazul tuturor diplomelor universităţilor în care se preda teologia, fără a se ţine cont de situaţia personală a fiecărei persoane vizate. Or, după obţinerea echivalării, reclamantul şi-a absolvit cu succes studiile post-licenţă, iar pegătirea sa a fost considerată suficientă de către minister pentru numirea în funcţia de învăţător. După numirea sa, acesta a urmat cu succes cursurile de formare pedagogică.

În afară de aceste aspecte, autorităţile au modificat certificatul de echivalare al reclamantului la patru ani după emiterea lui, deşi reclamantul îşi preluase efectiv atribuţiile în calitatea sa de învăţător stagiar. Autorităţile competente au bulversat astfel situaţia profesională a reclamantului, deşi acestuia nu-i fusese reproşat nimic în activitatea sa şi nici nu se putea considera că nu-şi exercită funcţiile la nivelul cerut. Autorităţile au dat astfel naştere unei situaţii de incertitudine juridică şi unei nesiguranţe inacceptabile pentru reclamant, care fusese îndreptăţit să creadă că are dreptul de a-şi exercita profesia de pedagog şi să-şi organizeze, în consecinţă, nu doar viaţa profesională, ci şi viaţa privată. Acesta fusese îndreptăţit, în mod legitim, să-şi planifice viitorul cu încredere, considerând o certitudine cariera sa de învăţător.

Aşadar, măsurile contestate nu au răspuns unei nevoi sociale presante şi nu au fost proporţionale cu scopurile legitime urmărite. Prin urmare, acestea nu au fost necesare într-o societate democratică.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 7 500 EUR pentru prejudiciul moral; capătul de cerere pentru acoperirea prejudiciului material – respins.

 

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Şahin Kuş v. Turcia  de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.