La data de 26 aprilie 2016 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărîrea în cauza Cristioglo vs Republica Moldova (nr.24163/11). Cererea a fost depusă la Înalta Curte de către dl Vasile Cristioglo la data de 1 aprilie  2011. 

Subiectul cererii

 În prezenta speţă, reclamantul a pretins încălcarea dreptului prevăzut de art. 3 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume condiţiile inumane în care a fost deţinut reclamantul și neacordarea asistenței medicale necesare în perioada 4 februarie – 2 martie 2011.

Circumstanţele cauzei 

            Reclamantul s-a născut în 1975 şi locuieşte la Chişinău.

 În anul 2001 Procuratura Comrat a iniţiat o urmărire penală împortiva reclamantului fiind suspectat de comiterea unui omor, motiv pentru care ulterior, Judecătoria Comrat a emis un mandat de arest pe numele acestuia. Întrucât reclamantul a părăsit ţara, el a fost dat în căutare internaţională. La data de 21 ianuarie 2011, în momentul întoarcerii în ţară, reclamantul a fost arestat şi plasat în detenţie. La 4 februarie 2011, în momentul în care reclamantul urma să fie transferat din or. Cahul în or. Chișinău, acesta, în semn de protest, și-a spintecat abdomenul. El a fost transportat la spital unde i-au fost acordat ajutorul medical.

 În toată această perioadă reclamantul a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13 din Chişinău şi în Penitenciarul nr. 5 din Cahul. Reclamantul a susţinut că în ambele închisori condiţiile sunt foarte rele. În special, el s-a plâns că celulele sunt suprapopulate şi murdare, lipsa sistemului de aerisire şi aerul este impregnat de un miros de canalizare, plimbările zilnice durează doar 1 oră şi mâncarea este de o calitate foarte rea. În plus, reclamantul susţine că după arest, el a avut nevoie de ajutor medical de urgenţă din cauza rănii la abdomen şi a unei infecţii la ureche, însă timp de o lună de zile nu i s-a acordat nici o îngrijire medicală. În acest sens, el a prezentat mai multe documente care certifică problemele sale de sănătate. Ultima hotărâre judecătorească în procedurile contestate de reclamant este din 18 octombrie 2011 şi a fost pronunţată de Curtea de Apel Comrat. 

Pozitia Guvernului: 

În această speţă, Guvernul referindu-se la plîngerile reclamantului a invocat obiecția de neepuizare a căilor interne de recurs, în special omisiunea reclamantului de a intenta o acțiune civilă prin care să pretindă despăgubiri pentru suferințele sale în timpul detenției subliniind jurisprudența Curții Supreme în care compensațiile pentru condițiile precare de detenție pot fi acordate persoanelor care au fost eliberate din astfel de condiţii de detenție. 

Examinînd plîngerile reclamantului cu privire la condițiile precare de detenție din Penitenciarul nr. 13, Guvernul a menționat că între timp acestea au fost îmbunătățite considerabil.

Raţionamentele CEDO

 Curtea a reiterat faptul că a examinat în repetate rînduri problema remediilor naționale privind condițiile precare de detenție din Republica Moldova, constatînd de fiecare dată că remediile sugerate de Guvern au fost ineficiente pentru persoanele aflate în detenție la momentul adresării plîngerilor.

 În astfel de circumstanţe, Curtea a considerat că nu există motive să se abată de la concluziile la care s-a ajuns în hotărârile sale anterioare.

  Cu referire la condițiile precare de detenție din Penitenciarul nr. 5, Curtea a notat că, potrivit materialelor din dosar, celulele în care reclamantul a fost deținut nu erau supraaglomerate și, în lipsa unui contraargument din partea reclamantului în acest sens, a declarat inadmisibil acest capăt de plîngere.

 Constatînd încălcarea art. 3 din Convenție, Curtea a îndemnat autoritățile naționale să întreprindă măsurile necesare pentru a pune capăt acestei probleme sistemice.

 Guvernul nu a prezentat vre-o dovadă în susținerea alegaţiilor lor cu privire la îmbunătățiri considerabile în ceea ce priveşte Penitenciarul nr. 13 în ultimii ani. În astfel de circumstanțe, Curtea consideră că nu există motive să se abată de la concluziile la care s-a ajuns în hotărârile sale anterioare[1].

Astfel, Curtea consideră că dificultățile suferite de reclamant în timpul detenției sale în Penitenciarul nr. 13 a depășit nivelul inevitabil al greutăților inerente detenției și a atins pragul de severitate prevăzut de articolul 3 al Convenției.

Decizia CEDO:

Prin urmare, Înalta Curte a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 din Covenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Costuri şi Cheltuieli:

Înalta Curte a decis achitarea de către statul pîrît a sumei de 3000 euro cu titlu de pagubă morală şi suma de 800 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Hotărârea în original poate fi accesată la:

 http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-162207

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă