La data de 23 februarie 2016  Curtea Europeană a Drepturilor Omului  a pronunţat hotărîrea în cauza Civek vs Turcia (nr. 55354/11).Cererea a fost depusă la Înalta Curte de către trei cetăţeni ai Turciei, dna Hayriye Pinar Civek, dna Rabia Merve Civek şi dl Yaşar Civek la data de 5 iulie 2011.

Subiectul cererii

         În prezenta speţă, reclamanţii au pretins încălcarea dreptului la viaţă prevăzut de art. 2 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, caracterizată prin omisiunea îndeplinirii de către autorităţile turceşti a obligaţiei de protecţie împotriva violenţei domestice la care era supusă mama acestora, care a generat decesul acesteia.

Circumstanţele cauzei

         Reclamanţii s-au născut în anii 1989, 2000 şi respectiv 1999. Toţi sunt locuitori ai oraşului Izmir.

La data de 24 august 1987, mama reclamanţilor, Selma Civek, s-a căsătorit cu H.C. Între timp relaţia dintre cei doi s-a înrăutăţit. În perioada 11-18 februarie 2009, Selma Civek  a fost victima violenţei domestice  din partea soţului. Ea, împreună cu copiii săi au plecat la un Centru de adăpost pentru femeile supuse violenţei în familie  din Ankara.

         La data de 18 februarie 2009 femeia a hotărît să revină acasă. La data de 14 octombrie 2010, Selma Civek,  din nou a fost victima violenţei conjugale. În aceeaşi zi, Selma a depus o plîngere la Procuratura Dikili, susţinînd că soţul ei i-a aplicat lovituri cu un cuţit în zona braţului fiind ameninţată cu moartea. Procurorii au emis mandat de arest preventiv pe numele agresorului.

La 10 noiembrie 2010, Selma Civek a iniţiat procedura de divorţ. Două zile mai tîrziu, Selma Civek şi-a retras plîngerea depusă împotriva soţului ei, acesta  fiind atenţionat de către organele de poliţie să nu contacteze cu familia.

La data de 17 decembrie 2010, Selma din nou a depus plîngere împotriva lui H.C. motivînd persistenţa ameninţărilor  din partea lui H.C cu moartea. În aceeaşi zi în urma insultărilor, ameninţărilor şi nerespectării garanţiilor, procurorul a emis  mandat de arest privind încălcarea obligaţiilor impuse prin  ordinul de protecţie.

La data de 14 ianuarie 2011, în timp ce se întorcea de la muncă Selma Civek  a fost omorîtă în stradă de către soţul ei, aplicîndu-i 22 lovituri de cuţit. În urma anchetei penale H.C. a fost învinuit de omor premeditar. În faţa procurorilor şi judecătorilor H.C. a mărturisit crima.

La data de 29 martie 2012 instanţa de fond a recunoscut inculpatul H.C. vinovat de comiterea  crimei cu intenţie şi a fost condamnat la detenţie pe viaţă.

Ulterior, instanţa de recurs a menţinut în vigoare deciziile anterioare integral.

Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie (Convenţia de la Istanbul) adoptată de Comitetul de Miniştri la 07.04.2011 (în vigoare august 2014), impune statelor care sunt părţi ale Convenţiei să întreprindă măsuri pentru a lupta împotriva violenţei asupra femeilor sub toate formele sale, şi să ia măsuri de prevenire, de protecţie a victimelor şi pedepsirea agresorilor.

Conventia a fost ratificată de către Turcia la data de 14 martie 2012.

Pozitia Guvernului:

În această speţă, Guvernul argumentează faptul neepuizării căilor de atac interne de către reclamanţi avînd posibilitate de a depune plîngere la Curtea Constituţională.

Raţionamentele CEDO

Curtea notează că următoarele amendamente constituţionale au intrat în vigoare la 23 septembrie 2012 şi anume procedura de depunere a cererii individuale la Curtea Constituţională, procedură nouă creată în sistemul juridic turc. Noul articol 148 § 3 din Constituţie autorizează această instituţie să examineze cererea după epuizarea căilor de atac ordinare, acţiune formulată de orice persoană lezată în drepturile şi libertăţile sale fundamentale protejate de Constituţie, Convenţie şi Protocoalele la Convenţie.

Este adevărat că la momentul depunerii cererii de către reclamanţi la Înalta Curte, cauza era pendintă în faţa instanţelor interne. Scopul principal al cererii în această speţă este, scoaterea în evidenţă a inacţiunilor autorităţilor de a preveni actele de violenţă împotriva mamei reclamanţilor, inclusiv asumarea măsurilor adecvate de pedepsire sau de natură preventivăfaţă de agresor.

Curtea aminteşte că art. 2§1 din Convenţie obligă statul de a proteja viaţa persoanelor aflate sub jurisdicţia sa[1]. Obligaţia statului constă în asigurarea dreptului la viaţă a cetăţenilor prin punerea în aplicare a dispoziţiilor eficiente de drept penal pentru  a descuraja comiterea infracţiunilor contra persoanei şi elaborarea unui mecanism de prevenire, reprimare şi pedepsire a încălcărilor de acest gen.[2]

Prin urmare, Curtea examinează aspectul îndeplinirii de către autoritățile naționale turceşti, a obligației de a lua măsuri preventive și practice pentru a proteja viața mamei reclamanților. Întrebarea crucială pentru Curte este dacă autoritățile locale au demonstrat promptitudinea pentru a preveni actele de violență împotriva lui Selma Civek, inclusiv în ceea ce privește luarea măsurilor punitive sau preventive adecvate cu privire la H. C.

Cu toate acestea, înainte de a examina sub acest aspect, Curtea subliniază că violența domestică este un fenomen care poate lua multe forme - violență fizică, psihologică, insulte - și care nu se limitează doar la acest caz. Aceasta este o problemă generală comună în toate statele membre. Violența domestică rămâne o preocupare deosebită în societățile actuale europene[3]. Mai mult decât atât, nu este o acţiune aplicată exclusiv femeilor dar, şi bărbații pot fi subiectul violenței în familie, precum și copiii, care sunt adesea victime directe sau indirecte.

Cu toate acestea, Curtea consideră că autoritățile nu au reacționat suficient pentru a preveni crima săvîrşită la data de 12 noiembrie 2010.

Decizia CEDO:

Prin urmare, Înalta Curte a constatat, în unanimitate, violarea art. 2 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Costuri şi Cheltuieli:

Înalta Curte a acordat reclamanţilor suma de 50000 euro cu titlu de prejudiciu moral şi 3000 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Hotărârea în original poate fi accesată la:

 http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-161058

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă