La 

La data de 19 ianuarie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărîrea în cauza Cazanbaev vs Republica Moldova (cererea nr.32510/09). Cererea a fost depusă la Curte de către cetăţeanul Dl Iurie Cazanbaev la data de 12 iunie 2009.

 

În speță, reclamantul revendică încălcarea drepturilor sale garantate de prevederile articolelor 3 și 13 din Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, și anume: rele tratamente din partea colaboratorilor poliției în timpul reţinerii şi detenţiei cît și urmărire penală neefectivă.

 

Subiectul cererii:

 

Reclamantul s-a născut în 1956 și la momentul comiterii infracţiunii, locuia în Chișinău.

 

La data de 26 martie 2014 reclamantul a decedat. Ulterior în data de 15 mai 2014, d-na Tatiana Topala, soția acestuia, și-a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții şi a depus o cerere la data de 23 aprilie 2014, pentru a fi stabilit statutul său de moștenitor al reclamantului.

 

Curtea reamintește că, în cazurile în care un reclamant decedează după ce se depune cererea, un moștenitor ar putea prelua procedura, dacă se constată că ar avea un interes sufficient în acel caz (Hristozov şi alţii c. Bulgariei,  47039/11 şi 358/12, § 71), şi Centru de Resurse Juridice Valentin Câmpeanu c. României  47848/08, § 97).

 

Circumstanţele cauzei:

 

În august 2005, dl Cazanbaev, sub influența alcoolului, a amenințat cu arma vecinul său și a tras cîteva focuri în perete. La fața locului a venit poliția, au intrat cu forța în apartamentul reclamantului și l-au reținut. În timpul percheziției efectuate la fața locului, au fost confiscate un pistol și o armă de vînătoare. Reclamantul susținea că în timpul reținerii, polițiștii l-au maltratat, căuzîndu-i numeroase leziuni corporale. Acesta a declarat că a continuat să fie supus maltratării și la sectorul de poliție. În urma maltratărilor și-a pierdut cunostința. Ceva timp mai tîrziu, după examinarea de către o comisie medico-legală, reclamantul a fost internat la o clinică de psihiatrie.

 

Poziţia Guvernului:

 

În comentariile sale, Guvernul Republicii Moldova a menționat că rănile depistate la reclamant nu erau grave și că acesta s-a plîns de faptul maltratării sale abia peste un an după desfășurarea evenimentelor. Guvernul a considerat că autoritățile competente au efectuat o investigație completă și obiectivă și a susținut poziția acestora.

 

Curtea Europeană  a reiterat că articolul 3 din Convenție nu interzice utilizarea forței în anumite situații bine definite. Însă, aceasta poate fi aplicată în caz de necesitate stringentă și nu trebuie să fie excesivă (a se vedea, printre altele,Kurnaz și alții c.Turcia, nr.36672/97, § 52, 24 iulie 2007).

 

În această speță, autoritățile naționale au considerat necesară utilizarea forței în timpul reținerii reclamantului, pe motiv că acesta din urmă era în stare de ebrietate și deținea arme. Curtea a remarcat că autoritățile naționale n-au menționat că reclamantul ar fi fost agresiv sau ar fi opus rezistență colaboratorilor de poliție. Din elementele cauzei, de asemenea, nu reiese că la momentul reținerii el ar fi fost înarmat. În cele din urmă, Curtea a menționat că la momentul reținerii reclamantul era singur, în raport cu numărul agenților de forță veniți la fața locului.

 

Curtea Europeană a constatat cu certitudine utilizarea forţei faţă de reclamant avînd în vedere că după arestul  reclamantului, pe corpul acestuia au fost constatate multiple leziuni.

 

Raţionamentele CEDO:

 

Ținînd cont de toate circumstanțele cauzei, Curtea a considerat că forța utilizată împotriva reclamantului n-a fost una proporțională, cauzîndu-i leziuni corporale grave. Potrivit Curții, leziunile suferite de reclamant denotă în sine caracterul excesiv al forței utilizate de polițiști (a se vedea,mutatis mutandis,Günaydın c. Turcia, nr.27526/95, § 32, 13 octombrie 2005). Curtea este de părerea că Guvernul n-a analizat oportunitatea utilizării forței împotriva reclamantului, în raport cu comportamentul acestuia și consideră că forța aplicată a fost excesivă. De asemenea, Curtea a menționat că pînă la depunerea plîngerii de către reclamant procuratura a rămas pasivă și n-a întreprins măsurile necesare de investigare a cazului.

 

Concomitent, Curtea a atenționat asupra faptului că autoritățile naționale nu și-au exercitat atribuțiile potrivit criteriilor de celeritate și eficiență, în conformitate cu articolul 3 din Convenție.

 

Decizia CEDO:

 

Astfel, Curtea a hotărît că a avut loc încălcarea aspectului material și procedural al articolului 3 din Convenție.

 

Costuri şi cheltuieli:

 

Prin urmare, Curtea a decis, în temeiul art. 41 din Convenție să acorde dnei Tatiana Topală suma de 12 000 euro  cu titlu de prejudiciu moral și 1 500 euro cu titlu costuri și cheltuieli.

 

Hotărîrea în original poate fi accestă la:

 

 http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-160138

 

Direcţia Drepturile Omului şi Cooperare Externă

 

Şef Direcţie – Maia Bănărescu

 

Executor – Cristina Popovici