La data de 11 martie 2014 CEDO a pronunţat hotărîrea în cauza Cooperativa de Credit Sătmăreana vs Romania (nr. cererii 32125/04). 

Subiectul cererii:

Compania reclamantă, Cooperativa de Credit Sătmăreană, este o bancă de cooperare care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislația română şi care își are sediul în Satu Mare (România).

Circumstanţele cauzei:

Compania reclamantă, Cooperativa de Credit Sătmăreană, este o bancă de cooperare care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislația română şi care își are sediul în Satu Mare (România). Cazul se referă la retragerea licenței sale bancare și începerea ulterioară a procedurii de insolvență cu privire la aceasta. Fiind o filială a Uniunii Centrale de Credit Creditcoop, compania reclamantă a fost obiectul unui studiu de fezabilitate de către Banca Națională din România (“BNR”). Prin decizia nr. 12 din 6 mai 2003, Uniunea Centrală de Credit a decis să dizolve compania reclamantă și să înceapă procedurile de insolvență referitoare la aceasta la data publicării deciziei BNR. Prin decizia nr. 9 din 15 mai 2003, BNR a retras licența bancară a companiei reclamante. Prin decizia din 23 iulie 2003 Banca Națională a României a respins cererea depusă de către compania reclamantă. Recursul depus de compania reclamantă împotriva celor două decizii ale BNR a fost declarată inadmisibilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în ianuarie 2004. Între timp, Compania reclamantă a solicitat BNR să anuleze decizia nr. 12 a Uniunii Centrale de Creditare,  pe motiv că acesta din urmă a început procedurile de insolvență, înainte de a retrage licenţa companiei.  Cererea a fost respinsă în noiembrie 2003 și Compania reclamantă a depus o cerere care este pendintă la Înalta Curte. În paralel, compania reclamantă a depus cerere în care solicita instanţei înregistrarea începerii procedurilor de insolvenţă în registrul comerțului de a amâna decizia sa în așteptarea rezultatului recursurilor depuse împotriva deciziei BNR nr. 9 și decizia nr. 12 a Uniunii Centrale de Creditare. La 17 iunie 2003, judecătorul în cauză a refuzat recursul băncii și a notat insolvența în registru. Recursul depus de către compania reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă printr-o decizie definitivă din 23 aprilie 2004. Bazându-se pe articolul 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil), compania reclamantă se plânge că aceasta nu a avut acces la o instanță, în scopul de a înainta recurs împotriva retragerii licenței sale bancare.

Poziţia Guvernului:

Guvernul a susținut că banca reclamantă a contestat la Curtea de Apel numirea unui lichidator, solicitând suspendarea executării provizorii a acestei măsuri, dar și-a retras cererea la data 6 noiembrie 2003. Prin urmare, Guvernul consideră că este lipsa de diligență din partea companiei reclamante care a permis lipsa procedurii juridice de calitate.

Raţionamentele CEDO:

Curtea notează, în primul rând, că decizia nr 9, conform căreia BNR a retras licența de activitate a băncii reclamante, este baza procesului care a dus la lichidarea acesteia din urmă. În luarea acestei decizii, BNR a acționat ca o autoritate administrativă. Curtea amintește în această privință că o decizie luată de o autoritate administrativă în litigiile care se referă la drepturile și obligațiile cu caracter civil nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 6 din Convenție, este necesar ca decizia să fie pronunţată de către „organul judiciar care are competență deplină” ulterior care oferă garanții prevăzute de această dispoziție. Întrebarea se pune, prin urmare, în acest caz dacă banca reclamantă a avut acces la un organ judiciar care are competență deplină de a depune o plângere împotriva acestei decizii .

Utilizarea căii de atac de către bancă reclamantă, la data de 31 iulie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție i-ar fi putut oferi un astfel de acces. Cu toate acestea, respingând acţiunea pe motiv că acesta nu a avut calitatea necesară pentru a înainta acţiunea în instanţa de judecată astfel, Înalta Curte a respins reclamantului, singurul mijloc la dispoziție pentru a examina temeinicia deciziei pronunţate de BNR.

În acest caz, Curtea a constatat că legea nu prevede suspendarea automată a executării procedurii de lichidare în cazul disputei asupra unei decizii a BNR.  În plus, compania reclamantă a contestat în instanță toate măsurile luate de către Comisia Centrală în temeiul deciziei nr 9 BNR, dar eforturile sale nu au fost luate în considerare de către Înalta Curte în hotărârea sa.

Curtea consideră că reclamantul nu a fost suficient de activ în acest caz prin simplul fapt că, în cadrul unei proceduri adiacente, a renunțat la o cerere de suspendare a procedurii de lichidare care nu este de natură să modifice această concluzie, mai ales din moment ce nu se indică faptul că instanța de recurs are competența de a se pronunța asupra unei astfel de cerere. Presupunând că Guvernul se referă la această procedură, în observațiile sale, explicaţiile nu s-au dovedit a fi eficace.

În plus, Curtea observă că revizuirea depusă imediat după adoptarea Deciziei nr 9 nu a fost examinată de către instanța de judecată, înainte de a fi examinat recursul pentru a contesta decizia nr 9.

Prin urmare, stabilirea examinării recursului pe o perioadă prea lungă şi anume de 6 luni de la data depunerii recursului, în ciuda caracterului urgent al unei astfel de abordări, Înalta Curte, în acest caz, a abordat eficacitatea acestei căi de atac.

Din aceste motive, Curtea concluzionează că respingerea pretențiilor reclamantului pentru neutilizării căilor de atac a privat reclamantul de acces efectiv la un tribunal pentru a depune plângere cu privire la decizia BNR ce a afectat în mod negativ originea falimentului său.

Banca reclamantă se plânge de lipsa de acces la o instanță pentru a contesta retragerea licenței de funcţionare. Invocînd articolul 6 § 1 din Convenție.

Decizia CEDO:

În urma celor expuse, Curtea, în unanimitate, a constatat încălcarea articolului 6  § 1 al  Convenţiei  Europene pentru Drepturile Omului.

 

Hotărîrea în original poate fi accesată la: 

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-141564 

 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă