La 12 februarie 2013 CEDO a pronunţat hotărârea Eduard Popa c. Moldovei (cererea nr. 17008/07).

În această cauză, reclamantul Eduard Popa, s-a născut în anul 1981 şi locuieşte în Ialoveni.

La momentul evenimentelor reclamantul îşi ispăşea pedeapsa într-un penitenciarul de timp deschis din s. Goian. Pe parcursul zilei el lucra în afara locului de detenţie, iar noaptea se întorcea în penitenciar. La 18 noiembrie 2005 el a solicitat să plece acasă pentru a se întoarce înapoi spre seară. Totuşi, deşi nu i s-a acceptat solicitarea, el nu s-a întors în acea seară în penitenciar, dar şi-a petrecut noaptea acasă la părinţi, în apropierea orașului Ialoveni.

La 19 noiembrie 2005, aproximativ la ora 9 dimineaţa, reclamantul a intrat într-o farmacie pentru a procura medicamente contra durerilor de spate. În drum spre casă, aproximativ la ora 10.00, o maşină de culoare roşie s-a oprit în faţa sa. Potrivit declaraţiilor reclamantului, un poliţist a ieşit din maşină, l-a lovit în faţă, şi l-a împins în maşină, după care reclamantul şi-a pierdut cunoştinţa. Guvernul nu a confirmat alegaţiile acestuia, dar a admis că ar putea fi una din mai multe versiuni.

Între timp, aproximativ la ora 9.30, doi ofiţeri de poliţie au venit la casa reclamantului. Ei au percheziţionat casa şi au întrebat mama reclamantului despre locul aflării acestuia. Atunci, unul din ofiţeri a primit un apel telefonic şi a informat interlocutorul că se află acasă la reclamant. Mai târziu, a fost iarăşi a fost sunat, iar convorbirea a durat câteva secunde, în urma căreia mama reclamantului a înţeles că fiul acesteia a fost reţinut de către poliţie. Poliţiştii au plecat. Mama reclamantului i-a urmat şi i-a implorat să nu-i bată feciorul.

La 20 noiembrie 2005, aproximativ la ora 11 dimineaţă, doi bărbaţi au găsit reclamantul culcat pe pământ aproximativ la 1,5 km distanţă de orașul Ialoveni. Reclamantul nu putea să vorbească şi să meargă. El avea leziuni pe faţă specifice unui atac violent, iar hainele acestuia erau murdare şi ude. El a fost transportat într-o încăpere pentru pază din apropiere unde a fost încălzit şi spălat. Ceva timp mai târziu el a început să răspundă la întrebări şi prezenta semne de comportament straniu. Reclamantul a început să mănânce noroi, ceea ce i-a făcut să creadă pe persoanele care l-au găsit că acesta se afla sub influenţa drogurilor. Reclamantul a primit o geacă şi o pereche de botine şi s-a pornit la drum în direcţia orașului Ialoveni.

La 21 noiembrie 2005 aceleaşi persoane iarăşi l-au găsit pe reclamant, culcat la distanţa de câţiva metri de încăperea respectivă. Ei au chemat ambulanţa şi reclamantul a fost transportat la spital.

La 21 noiembrie 2005, aproximativ la ora 16.30, familia reclamantului a primit un apel telefonic de la spitalul din Chişinău şi a fost informată că reclamantul se află în condiţie critică.

În următoarea zi, părinţii reclamantului l-au vizitat la spital şi au aflat că acesta a fost bătut de poliţişti şi lăsat să stea pe malul unui lac din Ialoveni. Datorită temperaturilor scăzute el a suferit o severă degerătură a membrelor, iar la 8 decembrie 2005, labele picioarelor şi opt degete i-au fost amputate. Potrivit extraselor medicale, la momentul internării în spital reclamantul nu s-a aflat sub influenţa alcoolului sau drogurilor.

 La o dată nespecificată mama reclamantului a depus o plângere la procuratură, pretinzând că reclamantul a fost supus relelor tratamente de către poliţişti. La 28 noiembrie 2005, pe holul procuraturii mama reclamantului a întâlnit pe unul din ofiţerii de poliţie care a vizitat-o acasă anterior. Ultimul a fost surprins să afle că feciorul acesteia este încă în viaţă.

La 2 decembrie 2005, procurorul, acompaniat de ofiţerul de poliţie, a dorit să-l interogheze pe reclamant la spital, dar acesta a refuzat invocând starea sănătății.

La 17 ianuarie 2006, reclamantul a fost audiat de către procuror şi a declarat că la 19 noiembrie 2005, el mergea pe stradă, când o maşină de culoare roşie s-a oprit în faţa sa şi cineva l-a lovit în faţă. Altceva nu a mai ţinut minte.

La 20 ianuarie 2006, au fost pornite procedurile penale. Conform expertizei medico legale din 10 februarie 2006, la 21 noiembrie 2005, reclamantul avea leziuni şi vânătăi pe faţă şi corp, iar după degerătura severă, labele picioarelor şi opt degete de la mână i-au fost amputate.

La 3 februarie 2006, Procuratura generală a informat reclamantul că nu există motive de a suspecta că reclamantul a fost bătut de către poliţişti, şi că urmărirea penală este direcţionată spre a identifica infractorii care l-au bătut şi i-au furat ceasul şi geaca.

Mama reclamantului a scris mai multe scrisori organelor procuraturii exprimându-şi dezacordul cu modalitatea de conducere a urmăririi penale.

Aparent, în urma plângerilor reclamantului, a fost redeschisă urmărirea penală. Totuşi, la 14 septembrie 2007, procuratura a dispus neînceperea urmăririi penale. Reclamantul a atacat ordonanţa.

La 6 februarie 2009 Procuratura generală a casat ordonanţa de neîncepere. La 14 martie 2009. Reclamantul a fost interogat. El a recunoscut unul din poliţişti şi era gata pentru identificarea acestuia.

La 30 iulie 2009, Procuratura Ialoveni a dispus iarăşi neînceperea urmăririi penale. Reclamantul a atacat ordonanţa.

La 3 decembrie 2009 Procuratura generală a casat ordonanţa şi a dispus reexaminarea cauzei. A fost dispusă preluarea cauzei de către Procuratura militară, pentru elucidarea faptelor, precum dacă reclamantul a fost cunoscut ca consumator de droguri, alcool sau alte substanțe toxice înainte de evenimentele respective. De asemenea, s-a cerut determinarea dacă reclamantul a suferit pe durata pretinsului atac din 19 noiembrie 2005 leziuni la cap și să fie organizată o confruntare dintre reclamant, mama acestuia și martori.

La 9 decembrie 2010 a fost efectuată o nouă expertiză medico-legală, care a constatat aceleaşi rezultate ca şi anterior. Experţii au concluzionat că leziunile de pe faţa reclamantului puteau fi cauzate şi de căderea acestuia.

Din motive necunoscute,  examinarea cauzei a fost finalizată de către procuratura Ialoveni, care la 8 martie 2011 a respins plângerea reclamantului de maltratare. Nu a fost petrecută o confruntare dintre reclamant şi poliţistul care se pretinde că l-a bătut.

La 11 mai 2011, procurorul ierarhic superior a casat ordonanţa de neîncepere. Urmărirea penală este pendinte.

În fața Curții reclamantul s-a plâns de violarea articolului 2 (dreptul la viață) CEDO și 3 (interzicerea torturii și a tratamentului inuman și degradant) CEDO, pe motiv că polițiști nu doar au pus viața acestuia în pericol, dar, de asemenea, erau responsabili pentru părăsirea acestuia, care avea o dezabilitate serioasă, și că investigația pe marginea plângerii sale a fost inadecvată. În continuare, domnul Popa s-a plâns de violarea articolului 8 (dreptul la respectul vieții private și de familie) CEDO și articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv) CEDO.

Curtea a constatat violarea articolului 2 (dreptul la viață) CEDO și 3 (interzicerea torturii și a tratamentului inuman și degradant) CEDO, sub aspect procedural, notând că după depistarea reclamantului la 21 noiembrie 2005 lângă un lac, având degerături la degete, de asemenea s-a depistat leziuni pe fața și corpul reclamantului, aparent în consistență cu rezultatele unui atac violent. La internarea acestuia în spital nu s-a găsit urmare de alcool sau droguri. În aceste circumstanțe, alegația reclamantului că a petrecut două nopți afară în rezultatul maltratării din 19 noiembrie 2005, aparent este discutabilă. În plus, Curtea a fost de acord cu alegația reclamantului că agresorii au pus viaţa acestuia în pericol prin lăsarea acestuia în stare inconștientă la marginea lacului la temperaturi mai joase de zero grade Celsius.

Curtea a fost în imposibilitate de a stabili în afara oricărui dubiu dacă reclamantul s-a aflat în custodia poliției în dimineața zilei de 19 noiembrie 2005 și dacă a fost maltratat de ofițeri de poliție. Această dificultate s-a datorat omisiunii autorităților de a efectua o investigație efectivă pe marginea plângerii reclamantului.

Curtea a notat că investigația pe marginea plângerii reclamantului a fost viciată considerabil, fiind suficientă referirea la cea mai gravă omisiune. Ea a notat că în pofida alegațiilor serioase împotriva ofițerilor de poliție de mama reclamantului, și în pofida leziunilor suferite de reclamant, nu a fost inițiată o investigație oficială până la 20 ianuarie 2006. Mai mult decât atât, aparent alegația reclamantului că cauza leziunilor a fost brutalitatea poliției a fost mai degrabă ignorată, decât tratată la modul serios. Din motive necunoscute, procurorii au preferat să investigheze eventualul furt al hainei și ceasului reclamantului, chiar dacă reclamantul nu s-a plâns în această privință.

În opinia Curții, pentru a determina cauza dereglării stării sănătății mintale a reclamantului în perioada 19 – 21 noiembrie 2005, era esențială determinarea dacă la momentul pretinsei maltratări acesta a suferit leziuni la creier. Aparent, nici o investigație medico-legală nu s-a efectuat până în februarie 2006, și chiar atunci, se pare că doctorii nu au fost chestionați în această privință.

Aparent nu s-a încercat să se identifice dacă ofițerii de poliție implicați în reținerea reclamantului la 19 noiembrie 2005 au condus un autoturism de culoare roșie. Mai mult decât atât, aparent nu s-a încercat să se  identifice șoferii autoturismului roșu, care au fost văzuți în vecinătatea lacului.

În pofida numeroaselor demersuri din partea reclamantului și instrucțiunilor directe din partea procuraturii, nu s-a efectuat prezentarea spre recunoaștere a pretinșilor agresori, sau confruntarea dintre reclamant și victime. Aparent instrucțiunile procuraturii au fost neglijate până la un nivel, precum decizia de a remite cauza unei alte procuraturi.

Reclamantul a solicitat EUR 209,187 cu titlu de prejudiciu material, EUR 120,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 8,009 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului suma de EUR 20,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 4,000 cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către V. Gribincea avocat din Chișinău.

 

Hotarîrea integrală în versiunea română o găsiţi accesînd linkul de mai jos.

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-127743