La 11 februarie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat 3 (trei) cereri v. Republica Moldova şi a pronunţat hotărâri de condamnare în toate aceste cauze.

În cauza V. Sandu, reclamantul pretinde că a fost victima unei înscenări de luare de mită, deoarece a fost instigat să comită această infracţiune şi acuză instanţele naţionale că nu au examinat şi circumstanţă respectivă, dar s-au bazat pe versiunea persoanei care a dat mita şi faptul că reclamantul a admis mita. Astfel, petentul consideră că a fost încălcat art. 6, alin. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Curtea Europeană a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 „dreptul la un proces echitabil”, menționând că instanţele naţionale nu au examinat în mod corespunzător circumstanţele de fapt şi de drept ce ţin de provocarea reclamantului să comită infracţiunea.

În cauza Vasîlca v. Republica Moldova, Curtea de la Strasbourg a constatat în unanimitate violarea art. 2 „dreptul la viaţă” al Convenţiei. Reclamanta a invocat în faţa Curţii că nu a existat o anchetă efectivă pe cauza decesului fiului său şi nu au fost respectate drepturile sale ca parte vătămată.

Totodată, Curtea a menţionat că având în vedere modul în care a fost investigată moartea fiului reclamantei, neexaminarea probelor reclamantului, durata investigaţiei şi implicarea foarte limitată a reclamantei în cadrul anchetei penale, se constată lipsa unei investigaţii eficiente, în sensul jurisprudenţei sale.

În cea de-a treia cauză, Ziaunys v. Moldova, Republica Moldova a fost condamnată pentruviolarea art. 1 al Protocolului Nr. 1 al Convenţiei „protecţia proprietății”. Reclamantul este un cetăţean lituanian, care s-a plâns în faţa Curţii că a fost lipsit în mod ilegal de proprietatea sa prin confiscarea bancnotelor vechi, procurate pentru o companie numismatică.

Curtea Europeană a menţionat că instanţele judecătoreşti din Republica Moldova nu au avut nici o prevedere legală pentru sechestrarea bunurilor reclamantului, iar legislaţia aplicată nu a fost relevantă pentru confiscarea bancnotelor. De asemenea, a notat că, chiar dacă s-ar admite existenţa normelor legale care prevăd confiscarea bunurilor obţinute în mod ilicit, reclamantul nu a fost atras la răspundere administrativă sau penală în privinţa unor astfel de acţiuni ilegale.