Gumeniuc v. Republica Moldova – nr.48829/06
Hotărârea din 16.5.2017 [Secţia a II-a].
Articolul 5 § 1
Dreptul la libertate şi la siguranţă
Examinarea cauzei privind plasarea în arest în lipsa citării legale: încălcare
În fapt:
La 27 octombrie 2006, reclamantul Andrei Gumeniuc a sesizat Curtea, invocând încălcarea articolului 5 § 1 din Convenţie. Dl Andrei Gumeniuc este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1978, care locuiește în Calaraşeuca.
Reclamantul s-a plâns, în special, că fusese ţinut în detenţie cu încălcarea dispozițiilor articolului 5 § 1 din Convenție.
Pe 27 iulie 2005 reclamantul a fost oprit de poliţia rutieră pentru exces de viteză în trafic. Prin procesul-verbal din 5 septembrie 2005, reclamantul fusese amendat cu 60 lei (MDL) (echivalentul a aproximativ 4 euro). Reclamantul nu a contestat acest proces-verbal. De vreme ce reclamantul nu a achitat amenda, executorul judecătoresc s-a adresat Judecătoriei Ocniţa, solicitând aplicarea arestului de 30 de zile. Potrivit executorului judecătoresc, reclamantul urma să achite amenda până la data de 28 februarie 2006, dar pentru că nu a achitat-o, s-a considerat că a acţionat cu rea-credinţă. Pe 26 mai 2006, în lipsa părţilor, Judecătoria Ocniţa a admis demersul executorului judecătoresc și a dispus arestarea reclamantului pentru o perioadă de treizeci de zile. Încheierea instanţei consta dintr-un formular preexistent pe care judecătorul îl completase de mână cu detaliile specifice ale cazului. În încheiere nu s-a menționat că reclamantul fusese citat în şedinţa de judecată. Pe 12 iunie 2006, la ora 8.00, reclamantul a fost arestat și plasat în detenţie. În aceeaşi zi, la aproximativ ora 17.00, reclamantul a suferit un atac de cord şi a fost dus cu ambulanţa la spital. În scurt timp şi-a revenit şi a fost externat din spital. Pe 16 iunie 2006, reclamantul a contestat încheierea Judecătoriei Ocniţa din 26 mai 2006, invocând faptul că nu fusese citat în şedinţa de judecată şi că nu știuse despre adoptarea acesteia. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi, recursul reclamantului a fost respins, invocându-se faptul că acesta nu a contestat în termen procesul-verbal al poliţiei din 5 septembrie 2005. Curtea de Apel Bălţi nu s-a pronunțat cu privire la argumentul reclamantului referitor la lipsa citării legale. Din materialele dosarului nu rezultă că reclamantul ar fi executat întreg termenul stabilit.
În faţa Curţii, reclamantul s-a plâns în baza articolului 5 § 1 din Convenție, susținând că nu a fost informat despre şedinţa de judecată din 26 mai 2006, că nu s-a putut pregăti pentru şedinţă şi angaja un avocat care să-l reprezinte.
În drept:
Curtea a reiterat că articolul 5 din Convenţie, coroborat cu articolele 2, 3 și 4 protejează drepturile fundamentale şi securitatea fizică a individului, având ca scop principal prevenirea lipsirii arbitrare şi/sau nejustificate de libertate.
Curtea a reţinut că părţile nu au contestat faptul că pe 12 iunie 2006 reclamantul a fost privat de libertate timp de aproximativ 9 ore. Curtea a notat că detenţia reclamantului cade sub incidenţa articolului 5 § 1 (a) din Convenţie. De asemenea, Curtea a reţinut că încheierea Judecătoriei Ocniţa din 26 mai 2006 a constituit o condamnare în sensul articolului menționat. De asemenea, Curtea a observat că procedurile în rezultatul cărora reclamantul a fost plasat în detenţie nu au vizat în mod direct acţiunile reclamantului privind încălcarea Regulamentului circulaţiei rutiere, ci constituiseră proceduri separate. Cu alte cuvinte, măsura dispusă prin încheierea Judecătoriei Ocniţa din 26 mai 2006 nu se datorase depășirii vitezei în trafic, ci omisiunii cu rea-credinţă de a achita amenda. Astfel, Curtea a observat că procedura înlocuirii amenzii reclamantului în zile de arest era una foarte problematică. Curtea a reţinut că în materialele dosarului nu erau probe şi că nici în încheierea Judecătoriei Ocniţa din 26 mai 2006 nu s-a făcut mențiune despre citarea reclamantului la şedinţa de judecată. Prin urmare, reclamantul a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra în vreun fel. Mai mult, încheierea Judecătoriei Ocniţa din 26 mai 2006 arăta că instanţa de judecată a examinat cauza pur formal, fără evaluarea circumstanţelor specifice ale cauzei, judecătorul îndeplinind în scris un formular preexistent, de parcă acel caz ar fi avut o importanță redusă. Cu toate acestea, chestiunea examinată era una semnificativă pentru reclamant. În plus, Curtea de Apel Bălţi a respins recursul reclamantului, fără a răspunde la argumentele acestuia potrivit cărora nu fusese citat la şedinţa de judecată.
Astfel, Curtea a considerat că din moment ce condamnarea reclamantului a avut loc cu încălcarea flagrantă a garanţiilor unui proces echitabil, detenţia subsecventă trebuie considerată arbitrară şi, prin urmare, nu poate fi „detenţie legală” justificată în baza articolului 5 § 1 lit. (a) din Convenție.
Curtea a constatat, în unanimitate, încălcarea articolului 5 § 1 din Convenţie.
Curtea i-a acordat reclamantului 1000 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi 1000 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Concluzie: încălcarea art. 5 § 1 din Convenţie.
Direcția Drepturile Omului și cooperare externă