A.M. v. Franţa

Hotărârea din 12.7.2016 [Secţia a V-a]

Articolul 5

Articolul 5-4

Controlul legalităţii detenţiei

În fapt – În martie 2011, reclamantul, cetăţean tunisian, fusese subiectul unui ordin de expulzare şi stabilire a ţării de destinaţie în Tunisia. Printr-o hotărâre din martie 2011, tribunalul administrativ a confirmat legalitatea acelei decizii, însă măsura expulzării nu a fost pusă în executare. Pe 7 octombrie 2011, reclamantul a fost arestat din nou şi a fost subiect al unei ordonanţe de punere sub detenţie în vederea executării ordinului de expulzare din martie 2011.

Totuşi, el a contestat legalitatea ordonanţei de plasare în detenţie la tribunalul administrativ. Şedinţa de judecată fusese fixată pe 11 octombrie 2011, însă în dimineaţa aceleiaşi zile reclamantul a fost expulzat în Tunisia şi nu a putut fi prezent la şedinţă. În aceeaşi zi, Tribunalul administrativ a respins cererea sa. Curtea administrativă de apel a anulat, în martie 2012, ordonanţa din octombrie 2011. Însă, în martie 2013, Consiliul de Stat a anulat această hotărâre şi, stabilind fondul cauzei, a respins cererea introdusă de către reclamant în faţa instanţei de apel.

În faţa Curţii europene, reclamantul a susţinut că fusese privat de accesul efectiv la un judecător care să-i verifice legalitatea detenţiei, prin încălcarea articolului 5 § 4 din Convenţie. Acesta a amintit că fusese expulzat în Tunisia înainte de a fi audiat de către un judecător de libertăţi şi detenţie şi înainte ca tribunalul administrativ să se pronunţe asupra legalităţii măsurii plasării în detenţie. De asemenea, acesta a subliniat caracterul parţial al controlului exercitat de către judecătorul administrativ, care nu avusese competenţa evaluării condiţiilor arestului său.

În drept – Articolul 5 § 4: Privarea de libertate a reclamantului a debutat cu arestarea sa, pe 7 octombrie 2011, şi a culminat cu expulzarea lui, pe 11 octombrie 2011. În cererea sa formulată în faţa judecătorului administrativ, reclamantul a utilizat singurele remedii disponibile.

Cu privire la efectul suspensiv al recursului, Curtea nu a cerut niciodată ca remediile prevăzute în cadrul articolului 5 § 4 să aibă un asemenea efect în cazul privării de libertate în baza articolului 5 § 1 f). Mai mult, în măsura în care străinul este privat de libertatea sa în aşteptarea deciziei judecătorului administrativ, o asemenea exigenţă ar conduce, în mod paradoxal, la prelungirea situaţiei pe care acesta doreşte să o stopeze, prin contestarea ordonanţei de plasare în detenţie. Mai mult, ea va întârzia executarea unui ordin definitiv de expulzare a cărui legalitate a fost deja verificată.

Cu privire la câmpul controlului exercitat de către judecătorul administrativ în cazul privării de libertate, privarea de libertate a reclamantului a început atunci când acesta a fost arestat de către poliţie şi a continuat cu plasarea sa în detenţie până la expulzare. Totuşi, judecătorul administrativ care judecă recursul împotriva unei ordonanţe de plasare în detenţie nu are posibilitatea să verifice competenţa emitentului acelei ordonanţe şi motivele ei, ca să se asigure de necesitatea acestei măsuri. El nu are nici competenţa controlului legalităţii actelor întocmite înainte de plasarea în detenţie şi care au condus la aceasta. În special, el nu poate verifica condiţiile în care s-a derulat arestarea străinului. Astfel, el nu este apt să controleze dacă condiţiile arestării care au condus la punerea sub detenţie sunt conforme cu dreptul intern şi cu scopul articolului 5 de a proteja persoana împotriva arbitrariului. Astfel, un asemenea control este prea limitat pentru a satisface cerinţele articolului 5 § 4, în cazul unei privări de libertate în baza articolului 5 § 1 f).

Aşadar, reclamantul nu a beneficiat de un recurs în sensul articolului 5 § 4 din Convenţie.

 Concluzie: încălcare (şase voturi la unu).

Articolul 41 : niciun capăt de cerere în vederea acoperirii prejudiciului.

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei A.M. v. Franţade pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.