Simeonovi v. Bulgaria [MC] - 21980/04

Hotărârea din 12.5.2017 [MC]

Articolul 6

Proceduri penale

Article 6-1

Proces echitabil

Articolul 6-3-c

Apărare cu asistență juridică

Lipsa unui avocat în perioada primelor trei zile de aflare în custodia poliției, care nu a avut niciun impact în privința caracterului echitabil general al procedurilor: nicio încălcare

În fapt – Dată fiind suspiciunea de participare la comiterea unei infracțiuni grave, reclamantul a fost arestat pe data de 3 octombrie 1999. În timpul celor trei zile de aflare în custodia poliției, acesta nu a beneficiat de asistența unui avocat. Acuzat pe data de 6 octombrie 1999 în prezența unui avocat din oficiu, el a refuzat să răspundă la întrebările anchetatorului. Pe 12 octombrie 1999, când a fost interogat în prezența a doi avocați aleși, acesta a păstrat tăcerea. Pe 21 octombrie 1999, asistat de cei doi avocați, acesta a dat declarații. Cu câteva luni mai târziu, acesta și-a retractat declarațiile și a prezentat o altă versiune a faptelor. A fost condamnat la pedeapsa închisorii pe viață.

În hotărârea camerei din 20 octombrie 2015, Curtea a reținut, între altele, în unanimitate, lipsa vreunei încălcări a articolului 6 § 3 c) coroborat cu articolul 6 § 1 în privința lipsei accesului la un avocat în timpul primelor trei zile de detenție.

Pe 14 martie 2016, cauza a fost trimisă în fața Marii Camere, la cererea reclamantului.

În drept – Articolul 6 §§ 1 și 3 (c): Curtea a reiterat că, în baza regulii generale, accesul la un avocat trebuie acordat de la prima interogare a unui suspect de către poliție, cu excepția cazului în care se demonstrează, în lumina circumstanțelor particulare ale speței, că există motive imperioase pentru restrângerea acestui drept. Chiar dacă există motive imperioase care pot justifica, în mod excepțional, refuzul de a-i acorda acuzatului accesul la un avocat, o asemenea restricție – indiferent care ar fi justificarea sa – nu trebuie să prejudicieze în mod neîntemeiat drepturile sale în baza articolului 6. De principiu, constituie un atentat iremediabil la adresa drepturilor apărării situația în care afirmațiile incriminatoare făcute în cadrul interogatoriului poliției fără a fi posibilă prezența avocatului sunt utilizate pentru a se motiva o condamnare.

a) Punctul de plecare pentru aplicarea articolului 6 – Punctul de plecare al dreptului la asistența unui avocat a fost fixat, în această speță, la momentul arestării reclamantului. Aceasta s-a bazat pe suspiciunea de comitere a unor infracțiuni și pe existența unui impact semnificativ în cazul acestuia prin desfășurarea de măsuri de instrucție de către autorități cu participarea sa.

b) Lipsa unei renunțări – Chiar presupunând căreclamantul nu a solicitat în mod expres asistența unui avocat în timpul aflarii sale sub custodia poliției, nu se putea presupune renunțarea implicită a acestuia. Poliția nu-l informase despre existența acestui drept după arestarea sa.

c) Lipsa «motivelor imperioase» de restrângere a accesului la un avocat – Nu s-a susținut existența vreunui«motiv imperios» care să justifice restrângerea accesului reclamantului la un avocat în timpul aflării sale sub custodia poliției (risc iminent pentru viața, integritatea fizică sau securitatea altuia). Mai mult, legislația națională care stabilea accesul la un avocat în timpul aflării sub custodia poliției nu prevedea în mod explicit excepții de la aplicarea acestui drept.

d) Caracterul echitabl general al procedurii – Lipsa «motivelor imperioase» în această cauză obligă Curtea să procedeze la o examinare foarte stictă a procedurii. Ține de Guvern să demonstreze, de o manieră convingătoare, faptul că reclamantul a beneficiat, în ciuda acestui fapt, de un proces penal echitabil.

Curtea relevă că: i) reclamantul a participat în mod activ la toate etapele procedurii penale; el și-a retractat declarațiile făcute inițial, prezentând o altă versiune a faptelor, iar apărătorii acestuia au avut acces la toate probele care îl disculpau și au contestat probele care îl acuzau; ii) condamnarea reclamantului nu s-a bazat doar pe declarațiile sale, ci și pe un ansamblu de probe concordante; iii) instanțele au apreciat în mod adecvat probele prezentate, au verificat dacă drepturile procedurale ale reclamantului au fost respectate și și-au motivat în mod adecvat hotărârile, în fapt și în drept.

Nimic nu sugerează că reclamantul a fost interogat de o manieră formală sau informală în timpul aflării sale în custodia poliției. Niciun element probatoriu care a fost utilizat împotriva reclamantului nu a fost obținut și introdus în dosarul penal cu acea ocazie. Niciun element din dosarul penal nu permite să se afirme că, în perioada de trei zile, reclamantul a fost supus altor măsuri de instrucție (cum ar fi, de exemplu, identificarea acestuia de către martori sau prelevarea de probe biologice). Dreptul național ar fi împiedicat obținerea de probe în lipsa unui avocat, împotriva sa. Mai mult, versiunea privind derularea faptelor prezentată de către reclamant fusese dezvoltată; chiar în fața Curții europene, cererea sa a fost foarte vagă în privința acestui subiect și doar prin memoriul adresat Marii Camere s-au prezentat, pentru prima dată, detalii mai concrete.

Caracterul voluntar al declarațiilor reclamantului pot conduce la următoarele concluzii: i) interogat în două reprize în prealabil, acesta a păstrat tăcerea; ii) în timpul acestor interogatorii și când a făcut declarațiile, acesta a fost asistat de un avocat și informat despre drepturile sale procedurale, în special despre dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare; iii) lipsa unei declarații din partea sa nu a avut nicio incidență în etapele ulterioare ale procedurii penale.

Nu a fost invocată vreo legătură cauzală, nici în fața instanțelor naționale, nici în fața Curții, între lipsa unui avocat în timpul aflării sub custodia poliției și declarațiile făcute de către reclamant cu două săptămâni mai târziu, în prezența unui avocat ales. În consecință, lipsa unui avocat în perioada aflării sub custodia poliției nu a contribuit la propria sa incriminare. Prin urmare, această lipsă nu a afectat în mod iremediabil caracterul echitabil al procedurii penale, în ansamblul ei.

Concluzie: nicio încălcare (douăsprezece voturi la cinci)

Curtea a mai constatat, în unanimitate, existența unei încălcări a articolului 3 din Convenție, din cauza condițiilor de detenție ale reclamantului, coroborate cu durata încarcerării sale și cu regimul restrictiv de executare a pedepsei sale; Curtea i-a acordat 8 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit.

(Vezi și Ibrahim și alții v. Regatul Unit [MC], 50541/08 et al., 13 septembrie 2016, Nota informativă 199)